Gândite, la începutul anilor 2000, ca factori de dezvoltare unitară a marilor aglomerări urbane din România, zonele metropolitane ale țării par acum, la aproape 20 de ani de la adoptarea legii în baza cărora s-au constituit, mai degrabă niște fantome administrative ineficiente decât niște instrumente de atragere a fondurilor europene și a investițiilor private. Par a fi însă și unele excepții. Dacă cea mai mare parte a celor 11 zone constituite deja legal până în acest moment s-au dovedit nefuncționale sau ineficiente, există și unele în care coeziunea edililor a atras bani frumoși. Una dintre aceste excepții este, de departe, Zona Metropolitană Constanța. În rândurile de mai jos vom prezenta stadiul acesteia, proiectele atrase, și vom încerca să decelăm factorii care au ajutat la acest lucru, dar și lucrurile care nu au mers și care, eventual, ar putea fi îndreptate
- la “majoratul” de 18 ani al legii de înființare a zonelor…