(Washington Post)
– de David J. Kramer,
Preşedinte, Freedom House –
În timpul Revoluţiei Portocalii de acum nouă ani, sute de mii de ucraineni au ieşit pe străzi, scandalizaţi de nişte alegeri fraudate care l-ar fi dat drept președinte pe premierul de atunci – Victor Ianukovici. Eforturile lor au forțat o repetare a acelor alegeri care a condus la înfrângerea acestuia. Totuşi, Ianukovici a renăscut politic şi a câştigat la limită alegerile prezidenţiale din 2010.
Astăzi, el este din nou ţinta furiei multor ucrainieni
, de această dată pentru respingerea Uniunii Europene prin decizia sa de a nu semna Acordul de Asociere cu UE la Summitul Parteneriatului Estic din Vilnius, Lituania. Ianukovici a plasat astfel interesele sale personale deasupra celor ale ţării şi mulţi ucraineni s-au decis din nou, aşa cum au făcut şi în 2004, că s-au săturat de regimul său corupt şi din ce în ce mai autoritar.
Washington Post. by David J. Kramer, President, Freedom House
Sondaje efectuate în octombrie au constatat că de trei ori mai mulţi ucraineni sunt în favoarea semnării acordurilor cu Uniunea Europeană, în detrimentul relaţiilor cu Rusia. Ameninţările preşedintelui rus Vladimir Putin privind tăierea comerţului şi a gazelor i-au dat lui Ianukovici un motiv pentru a refuza acordurile cu UE, dar această tactică a determinat publicul ucrainean să se unească împotriva preşedintelui. Totuși, amenințările lui Putin nu explică motivul real pentru care Ianukovici a refuzat înțelegerile cu Uniunea Europeană.
Lui Ianukovici nu i-a păsat niciodată de integrarea ţării în instituţiile euro-atlantice dacă nu ar avea beneficii personale din asta. După ce a învins-o pe Iulia Timoșenko, cel mai mare rival al său, Ianukovici şi familia lui au folosit poziţia câştigată pentru a se îmbogăţi. Anul trecut, „famili-zarea” a devenit un termen folosit frecvent în cercurile politice din Ucraina pentru a descrie nivelul de corupție masivă atribuit membrilor familiei Ianukovici. Unul din fiii preşedintelui, stomatolog de profesie, a ajuns în topul l00 al celor mai bogaţi oameni din Ucraina în 2011; ne putem doar imagina veniturile sale neraportate – şi pe cele ale rudelor.
Ianukovici are mai mult decât un interes financiar pentru a ţine de putere. Dacă ar renunţa la funcţia lui, fiii săi şi alţi apropiaţi riscă să fie anchetaţi şi chiar şi acuzaţi. El ar putea chiar să shimbe locul cu Timoșenko, pe care Ianukovici a băgat-o în închisoare în 2011 după un proces care a fost condamnat de mulţi ca un abuz de putere.
Încă bântuit de rolul lui Timoșenko în RevoluţiaPortocalie din 2004, Ianukovici a încercat să o împiedice pe aceasta să-i deveni din nou un obstacol politic. Când oficialii UE au insistat ca Timoșenko să fie graţiată sau cel puţin eliberată pe motive umanitare din cauza problemelor de sănătate, Ianukovici a refuzat.
Doar cu câteva zile înaintea Summitului din Vilnius, el a acuzat liderii UE de amestec în treburile interne ale Ucrainei, spunând, potrivit Reuters, că încarcerarea lui Timoșenko nu ar trebui să blocheze acordurile:„Instanțele ucrainiene, pe care ea le-a evitat în mod deliberat, obstrucţionând justiţia, ar trebui să dea un răspuns. Ce legătură are Uniunea Europeană cu această problemă? Este Uniunea Europeană o instanţă?” a spus Ianukovici într-un interviu televizat.
Uniunea Europeană a fost îndreptăţită să insiste pe eliberarea lui Timoșenko drept condiţie a acordurilor. Această problemă are mai puţin de a face cu situaţia ei personală, cât cu folosirea justiției selective de către Ianukovici pentru a-i elimina pe cei care îi percepe ca ameninţări politice. Pentru a-l submina pe campinoul la box Vitali Klitschko care a anunţat în octombrie candidatura sa pentru alegerile prezidenţiale, Ianukovici a propus o lege pentru a interzice candidatura oricărei persoane care a trăit şi plătit taxe în altă ţară. Klitschko, care a trăit în Germania în timpul carierei sale de boxeur, este cotat cu şanse bune de a-l învinge pe Ianukovici în cadrul alegerilor.
Eliminarea celui de al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale este următoarea prioritate a lui Ianukovici, sondajele de opinie arătând că ar pierde în faţa lui Klitschko în turul doi, dar ar putea câştiga cele mai multe voturi în primul tur dacă o opoziţie dezbinată ar împărţi voturile protestatarilor. Susţinerea de care Ianukovici se bucură în prezent – aproximativ 20% din populaţie – va fi cel mai probabil afectată de cele mai recente decizii ale sale, încarcerarea oponenţilor săi şi descalificarea lor din competiţia politică au rămas singurele opţiuni viabile pentru ca Ianukovici să îşi păstreze poziţia.
Săptămâna aceasta Ucraina va găzdui întalnirea miniştrilor a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Miniştrii de externe din UE ar trebui să urmeze decizia lui John Kerry, care a ales în mod îndreptăţit să nu participe. Oficiali din Vest care vor călători la Kiev ar trebui să nu participe la întâlnirile formale şi să se alăture protestatarilor pentru a demonstra solidaritate. Ei ar trebui să clarifice faptul că utilizarea forţei de către guvern contra protestatarilor – autorităţile au rupt liniile protestatarilor în mod violent weekendul trecut – distruge orice posibilitate de a încheia acorduri viitoare cu Europa cât timp Ianukovici rămâne preşedinte. De asemenea, astfel de acţiuni ar trebui să declanşeze sancţiuni cu ţinte specifice, precum cele ale legislaţiei Magnitsky pe care Statele Unite a adoptat-o pentru a-i trage la răspundere pe oficialii ruşi care au fost implicaţi în abuzuri grave ale drepturilor omului.
Măsuri specifice direcţionate împotriva oficialilor ucrainieni, inclusiv Ianukovici şi fiii săi, ar putea să fie singura metodă de a împiedica vărsarea de sânge, de a asigura eliberarea lui Timoșenko, de a înlătura legislaţia care îl împiedică pe Klitschko să candideze în alegerile prezidenţiale şi de a reînoi speranţele Ucrainei de a se integra în Vest. Astfel de măsuri ar transmite un mesaj puternic de susţinere către sute de mii de ucrainieni care au protestat împotriva celei de a doua încercări a lui Ianukovici de a compromite viitorul Ucrainei.Timo;enko