”Cele mai îngrozitoare cuvinte din limba engleză sunt: sunt de la guvern și sunt aici să vă ajut” – Ronald Reagan.
Vineri, 12 aprilie 2013, în vreme ce toată lumea se pregătea pentru un sfârșit de săptămână însorit și liniștit, s-a întâmplat. Atacul statului atotputernic asupra unor raporturi economice pur private, anunțat în noiembrie 2012, a avut loc, până la urmă.
La apus, când nimeni nu se aștepta, autoritatea publică a statului a trecut granița care o separa de economia de piață și a mărșăluit cu bocancii săi peste libertatea de a contracta și peste principiul economiei de piață.
Acest asalt nu s-a petrecut prin acte de violență, cum ar putea sugera cuvintele mele de mai înainte, ci printr-o aparent nevinovată publicare în Monitorul Oficial a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.25/10 aprilie 2013 (”OUG 25/2013”), care își propune să reglementeze vânzarea spațiului publicitar al televiziunilor dar care, practic, interzice vânzarea en gros a acestui spațiu sau intermedierea vânzării sale de către agențiile de media.
Consiliul Concurenței emisese, în decembrie 2012, un aviz negativ cu privire la posibilitatea de a prevedea restricții și interdicții aupra vânzării de spațiu publicitar și am comentat asupra acestor aspecte pe blogul meu, la începutul acestui an.
Ordonanța de urgență din noiembrie-decembrie 2012 nu a mai fost publicată și, ca atare, nu a mai intrat în vigoare. Am crezut și eu, ca și alții, că guvernul a înțeles că nu aceasta este soluția pentru rezolvarea problemelor din industria publicității. Trebuie să recunosc că am fost exagerat de optimist iar publicarea recentă a OUG 25/2013 a venit să spulbere acest optimism.
Așa cum se procedează în orice atac eficient și așa cum spun regulile strategiei militare, adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial a OG 25/2013 au fost făcute fără niciun avertisment – nimeni nu a știut că se va întâmpla și deși textul actului normativ publicat diferă de cel adoptat (la fel de discret) în luna noiembrie 2012, nu a existat vreo informative prelabilă cum că acest act normativ se va afla pe ordinea de zi a ședinței de guvern din data de 10 aprilie 2013. A fost însă vorba de un atac de tip “blitzkrieg”, și de aici au rezultat, probabil, urgența și totala lipsă de transparență.
Nu pot să emit vreo apreciere în legătura cu natura și întinderea problemelor care ar afecta în prezent industria publicității și relațiile acesteia cu radiodifuzorii.
Chiar dacă aceste probleme sunt reale, soluțiile corecte nu pot fi însă cele avute în vedere de OUG 25/2013.
Nu sunt nici un fan al intermedierii – aceasta poate să existe atâta vreme cât are sens din punct de vedere economic, conform alegerii libere a celor ale căror produse fac obiect al intermedierii.
Aici este vorba de afaceri private și de contracte private, așa că dacă problemele există, acestea sunt la rândul lor private iar statul ar trebui să se abțină să facă orice mai mult decât a crea și a menține un cadru pentru rezolvarea acestor probleme (prin intermediul justiției, dacă este cazul) sau prin sancționarea celor ”răi”, dacă este cazul.
Orice implicare a statului, în afara celor menționate, nu poate fi concepută în cadrul unei economii de piață libere și ar reprezenta o încălcare evidentă a libertății economice a companiilor și indivizilor.
Spre deosebire de consumatori, oamenii de afaceri nu au nevoie de prevederi legale de protecție iar disputele private între aceștia nu pot fi reglate prin intervenția directa a statului.
Statul este doar arbitrul jocului intereselor economice private și nu poate să ia decizii care să modifice regulile jocului în favoarea unuia dintre jucători, după cum nu poate decide nici să oprească jocul.
Articol preluat de pe http://www.contributors.ro. Continuarea aici.