Reuşita Monicăi Macovei este o grea lovitură dată celor pentru care fraudarea devenise o bună afacere atât timp cât averile astfel dobândite puteau fi conservate la rude şi prieteni. Iar în toată această zarvă politcianistă de la noi, cred ca trebuie sa ne oprim macar pentru citeva clipe pentru a o felicita.
Cred că ruşinea pe care a tras-o România în Parlamentul European de pe urma mituirii lui Adrian Severin şi a trimiterii la Bruxelles a unor europarlamentari cu probleme de imagine şi de justiţie este ştearsă de reuşita Monicăi Macovei. Nu este puţin lucru să obţii votarea unei directive care să permită confiscarea extinsă a averilor infractorilor.
Toate ţările au infractorii şi corupţii lor, proporţia fiind diferită de la una la alta în funcţie de legislaţii şi de permisivitatea populaţiei faţă de fraudă şi corupţie. În fiecare ţară sunt persoane sus puse care îşi pitesc pe la rude averile pe care nu le pot justifica. Cu atât mai mult s-a întâmplat acest lucru în România. În cei 25 de ani de postcomunism, avem o mulţime de cazuri de persoane care, condamnate fiind pentru fraude, s-au întors din închisori mai bogate decât intraseră şi şi-au văzut mai departe de afaceri. A da „un tun” de milioane de euro şi a plăti pentru asta doar cu un an sau doi de închisoare a devenit o afacere, o investiţie de succes. (…)
„Nu mă las şi nu vă las!” le-a transmis corupţilor Monica Macovei la finalul emisiunii în care a fost invitata Eugeniei Vodă. În pofida frumuseţii zicerii, mi s-a părut cam hazardată atunci şi cam prea „eroică”. Astăzi mi se pare realistă. Iar în toată zavera politicianistă actuală, când mass media sunt ocupate cu războiul la uşa cortului dintre vechii aliaţi la guvernare, cred că trebuie să ne găsim răgazul să spunem „Felicitări, Monica Macovei!”