Am obţinut în cariera mea mai multe premii profesionale, importante pentru un jurnalist care lucrează în provincie, dar niciunul dintre acestea nu îmi este atât de aproape precum trofeul concursului “Tânărul Jurnalist al Anului”. L-am primit în 2006, pentru articolul „Martirii din Vadu Roşca”.
Este povestea tragică a unui sat acoperit de ape la inundaţiile devastatoare din vara anului 2005, unde a avut loc ultima răscoală anticomunistă din Vrancea, reprimată sângeros de Securitate în seara zilei de 4 decembrie 1957.
La jumătate de secol de atunci, au murit înghiţiţi de apele Siretului cei care au scăpat de gloanţele comuniştilor pentru că nu au vrut să-şi dea pământul la CAP.
Nicolae Ceauşescu, pe atunci tânăr comunist în căutare de afirmare politică, s-a implicat personal în reprimarea sângeroasă a rebeliunii ţărăneşti şi a ordonat să se tragă asupra oamenilor.
Cronica sângeroasă a acelei zile, pusă în paralel cu tragedia revărsării apelor din 13 – 15 iulie 2005, a fost subiectul reportajului meu.
Redactor şef de ziar fiind, îmi amintesc că aproape am întârziat ediţia la tipar după ce am rămas izolată în satul acoperit de mâl, impresionată de poveştile acestor români pe care viaţa i-a pus la grele încercări, dar care nu şi-au pierdut demnitatea.
Stan Niţu, fost deţinut politic şi lider al rebeliunii, mi-a spus că ne-ar fi dat afară pe poartă dacă ziarul la care lucram ar fi fost „cu comuniştii”.
A fost, poate, cea mai frumoasă apreciere a obiectivității noastre.
M-am înscris la concurs cu acest articol și pentru că îmi doream ca aceşti oameni să fie cunoscuţi dincolo de graniţele judeţului.
Premiul obținut a fost pentru mine un reper, a fost confirmarea că ne facem bine treaba și că aceste povești adevărate au nevoie de penițe care să le scrie.
Astăzi, când criza economică loveşte crunt mai ales în ziarele locale şi în micile echipe de jurnalişti din ţară, când jurnalismul onest este amenințat chiar la baza piramidei sale, avem datoria de a riposta cu articole de calitate.
Trăim un jurnalism al efemerului, un fast-food informaţional în care ştirile se nasc pe bandă rulantă şi mor precum baloanele de săpun.
Ca profesioniști, avem însă datoria de a căuta și de a scoate la lumină și poveştile interesante de lângă noi, care nu se uită şi care nu mor la o zi după publicare.
Dacă aveţi asemenea poveşti, dragi colegi, nu ezitaţi să le propuneţi juriului de la Tânărul Jurnalist al Anului.
Lăsaţi modestia la o parte şi scoateţi-vă munca sub lumina reflectoarelor fără prejudecata că jurnaliştii din presa locală ar fi mai puţin importanți decât cei din „presa mare”, de la Bucureşti.
Ca jurnalist cu 17 ani de experienţă și redactor șef la unul dintre cele mai încercate ziare locale din ţară, am avut privilegiul de a creşte profesional pe lângă inimoşii oameni din echipa Freedom House România, cărora le mulțumesc cu această ocazie pentru ceea ce fac pentru noi.
Iar concursul Tânărul Jurnalist al Anului este unul dintre puţinele proiecte din România care încurajează jurnalismul de calitate, care oferă recunoaştere publică tinerelor condeie, care susţine o presă mai bună într-o societate mai bună. Succes!
Silvia Vrînceanu Nichita
Ziarul de Vrancea
