Președintele ICCJ Livia Stanciu despre nivelul de probațiune necesar deciziei de confiscare extinsă

Din modul în care textul este redactat, vedem că legiuitorul vorbește doar despre niște probe care sunt necesare, suficiente pentru a forma acea convingere a instanței. Acest accent înseamnă că dispunerea măsurii de siguranță a confiscării extinse nu implică același nivel de probațiune pe care l-ar putea impune, să zicem, pronunțarea unei hotărâri de condamnare, ci un nivel de probațiune mult mai redus, necesar judecătorului pentru a-și forma convingerea despre care vorbește legiuitorul.

„Prin introducerea în legislația română a acestui nou instrument judiciar s-a asigurat în primul rând transpunerea în dreptul intern a dispozițiilor art.3 al deciziei-cadru 2005/212 JAI a Consiliului UE din februarie 2005, decizie care vizează confiscarea produselor, a instrumentelor, a bunurilor ce au legătură cu infracțiunea.

Pe de altă parte, prin introducerea în legislația română a acestui mecanism s-a asigurat și o armonizare a legislației noastre penale cu legislația altor state membre ale UE.”

Livia Stanciu

„V-aș propune să ne reamintim, de asemenea, de considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 799 din iunie 2011, în care legiuitorul constituant menționa un fapt extrem de important legat de Art. 44 alin. 8 teza a 2-a din Constituția României, cea care se referă la caracterul licit al dobândirii bunurilor, și că acest caracter licit se prezumă.

Același legiuitor constituant spune: reglementarea acestei prezumții nu va împiedica în niciun mod nici legiuitorul primar, nici legiuitorul delegat (având în vedere o altă dispoziție extrem de importantă din Constituție – Art. 148 referitor la integrarea în UE) să adopte reglementări prin care să asigure deplina respectare a legislației UE în acest domeniu al luptei împotriva criminalității organizate și cu deosebire a criminalității organizate transnaționale. (…)


În formarea jurisprudenței – și cu atât mai mult a unei jurisprudențe unitare în acest domeniu – instanțele noastre judecătorești se află la început de drum.

O atenție deosebită trebuie acordată de către noi toți cadrului legal, mai exact modului în care legiuitorul înțelege să construiască edificiul acestui nou instrument juridic. (…)


Cele două mari condiții cumulative pe care legiuitorul le cere pentru ca judecătorul să poată dispune această măsură de siguranță a confiscării extinse:

– dacă valoarea bunurilor dobândite de către condamnat într-o perioadă anterioară de maximum cinci ani față de momentul săvârșirii infracțiunii și, dacă este cazul, și după acel moment al săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare instanței, dacă valoarea acestor bunuri dobândite de condamnat depășește în mod vădit veniturile obținute de acea persoană în mod licit… 

– iar a doua conditie cerută de legiuitor e că instanța trebuie să-și formeze convingerea că bunurile dobândite de condamnat în perioada arătată provin din activități infracționale de natura celor care au atras condamnarea persoanei respective și, desigur, provin din natura acelor infracțiuni care sunt cuprinse de legiuitor în lista la care m-am referit anterior.

Noul Cod Penal, art.112(2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;b) instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1).(3) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (2) se va ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată ori de un terţ unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deţine controlul.(4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se înţelege şi sumele de bani.(5) La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor şi cheltuielile făcute de persoana condamnată, membrii familiei acesteia.(6) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.(7) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea.(8) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobândite în perioada prevăzută la alin. (2), care excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.

Legiuitorul vorbeste în textele la care m-am referit anterior de faptul ca instanța trebuie să-și formeze convingerea că bunurile dobândite de persoana condamnată provin din activități infracționale de natura celor care au atras condamnarea.


Desigur că această convingere nu poate fi formată decât pe bază de probe.

Dar vedem din modul în care textul este redactat că legiuitorul vorbește doar despre niște probe care sunt necesare, suficiente pentru a forma acea convingere a instanței.

Acest accent înseamnă că dispunerea măsurii de siguranță a confiscării extinse nu implică același nivel de probațiune pe care l-ar putea impune, să zicem, pronunțarea unei hotărâri de condamnare, ci un nivel de probațiune mult mai redus, necesar judecătorului pentru a-și forma convingerea despre care vorbește legiuitorul.”