„Palatul Cultural a fost restituit după 1990 Bisericii Greco-Catolice şi din cauza unui nefericit accident, un incendiu devastator care a avut loc în 1995, au rămas doar pereţii”, povestește primarul Blajului, Gheorghe Valentin Rotar. „Noi am cumpărat palatul în 2011, pe un preţ modic de 10.000 de euro, care nu era nici 10% din valoarea terenului, dar a construcţiei… Avea o valoare simbolică pentru Blaj şi eu am considerat că trebuie redat vieţii culturale. După cumpărare am organizat un concurs de soluţii. Eu consider că o reabilitare nu se poate face decât de oameni care au ceva special şi ne putem da seama de asta doar printr-un concurs. Comisia, din care fac parte şi arhitecţi, stabileşte cea mai bună variantă ţinând cont de arhitectura, istoricul zonei. Noi am făcut concurs pentru mai multe proiecte, nu doar acesta. În 2013, când am intrat acolo, era o pădure. Am avut nevoie de drujbe să intrăm acolo şi am transportat peste 120 de maşini de moloz, vegetatie, gunoi.”
Lucrările au început în 2013 şi s-au finalizat anul trecut, după o investiţie de 1 milion de euro. Rezultatul a fost atât de spectaculos încât, recent, proiectul a primit premiul Uniunii Europene pentru patrimoniul cultural 2017/Premiile Europa Nostra, cea mai înaltă distincție din Europa în domeniul patrimoniului.
Vlad Rusu, arhitectul care a câştigat concursul organizat de primărie pentru restaurarea clădirii, spune că dacă nu s-ar fi intervenit, în câţiva ani clădirea s-ar fi prăbuşit:
„Noi am început partea de studiere a unei soluţii de reabilitare printr-o documentare. Am căutat proiectul original al clădirii. Ea a fost proiectată la începutul anilor ’30, de arhitectul bucureştean Victor Smigelshi, şi am reuşit să găsim în arhive o parte din proiectul iniţial. Clădirea a avut o serie de modificări la interior, pe măsură ce a avut diverse utilizări. Studiul ne-a ajutat să înlăturăm aceste modificări şi să aducem clădirea la stadiul iniţial. Din păcate nu am găsit informaţii relevante despre interior, imaginea sălii, dar faptul că acea clădire era în ruină, cu urmele încă vizibile ale incendiului, cu cărămida aparentă, zidurile decapate de tencuială, ni s-a părut interesantă imaginea pe care o avea şi am încercat să o evocăm în noul proiect.”
Un articol scris de Catiușa Ivanov în cadrul campaniei „Orașul uitat. Dă viață monumentelor!”