Am ajuns la Consulatul României din Milano în jurul orei zece. Părea că nu am ajuns în același loc în care am votat în turul întâi, acum două săptămâni.
Doua cozi care se întind pe mai multe colțuri de stradă, clădirea consulatului este înconjurată de români. Sunt de toate vârstele: tinerii, familii cu copii și oameni între două vârste.
După câteva minute, mă abordează o tânără și îmi oferă un formular cu declarația pe proprie răspundere. O întreb dacă lucrează aici, dar îmi raspunde că s-a oferit voluntar pentru a-i ajuta pe cei de la consulat.
Discutând un pic cu cei din jur aflu că, indiferent de vârstă, au venit astăzi aici pentru că nu vor un președinte care să îi scoată pe corupți din închisoare și care să blocheze toate anchetele.
Stau deja de o oră la coadă. In față sunt sute de oameni și sper că în vreo trei ore voi reuși să intru în cabina de vot.
Suntem mulți, lumea vorbește despre faptul că cei de la consulat nu se așteptau la atâția oameni. Ultimii, vexați, indignați, cu totii speră să voteze însă astăzi.