Experți din Italia, Franța și Germania au împărtășit colegilor români metode dovedite și experiențe avute în lupta cu frauda la licitațiile publice.
În cadrul seminarului “Fraudarea fondurilor naționale și europene: o abordarea penală și administrativă”, desfășurat pe 24 mai la București, metoda confiscării extinse a fost printre cele mai des invocate metode de luptă cu criminalitatea economică.
Confiscarea extinsă reprezintă confiscarea bunurilor provenite din activități infracționale fără a fi necesară dovedirea legăturii dintre infracțiune și bunul confiscat. Bunurile pot fi confiscate indiferent dacă au fost transferate de condamnat unei persoane din familie.
Confiscarea extinsă se dispune dacă persoana vizată este condamnată la o pedeapsă de minimum 5 ani de închisoare, dacă valoarea bunurilor persoanei „depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit” și dacă „instanța are convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale” grave.
Conform legii 63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al Romaniei și a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, procurorul este obligat să probeze doar că cel acuzat a fost implicat în săvârșirea de infracțiuni grave, spre exemplu crima organizată.
Acest tip de sancțiune este prevazută în cazul unor infracțiuni deosebit de grave și se aplică exclusiv unei persoane condamnate (astfel confiscarea nu este incompatibilă cu prezumția de dobândire licită a averii, prevăzută in art. 44 pct. 8 din Constituția României.
Simona-Maya Teodoroiu, secretar de stat în Ministerul Justiției a declarat pentru EurActiv.ro că prevederea confiscării extinse “a fost constant cerută de practicienii dreptului penal din România. Nu e o chestiune impusă din exterior, nu e în mod esențial un aspect cerut de oficialii europeni […]. A fost o chestiune internă, o necesitate.”
“Prevederea s-a introdus deja în legislația actuală, va fi cu atât mai mult în mod coerent în viitorul cod penal, pentru care avem termen de intrare în vigoare – februarie 2014. Este o finalizare eficientă a tuturor aspectelor legate de dobândirea ilicită a averilor, a unor fonduri, deci în toate cazurile de corupție, de mare criminalitate, de criminalitate organizată, confiscarea extinsă este o finalizare cu succes și de substanță a demersurilor procurorului, judecătorului, a sistemului judiciar,” a mai spus Teodoroiu.
Sara Panelli, procuror la Parchetul din Torino din 1996, spune că în Italia, confiscarea extinsă este folosită în cazul infracțiunilor seriose, în special în crima organizată, legată de mafie. “Atunci când se observă neconcordanțe ale stilului de viață, ale prorietăților, ale banilor, la persoane care au fost deja condamnate pentru o acuzație legată de mafie, pot fi confiscate activele, dacă nu se oferă dovezi pentru dobândirea licită a valorilor.”
Panelli spune ca în Italia confiscarea extinsă este o unealtă foarte importantă și foarte eficientă, introdusă încă din 1992.
Regis Pierre, magistrat la Divizia Penală și de Grațieri din Ministerul de Justiție din Franța, spune că în Franța, cel mai important moment pentru instituția confiscării a fost în 2010, când a fost înființată o agenție pentru recuperarea și confiscarea de active. Agenția se ocupă de confiscarea globală (integrală) a averilor celor găsiți vinovați de infracțiuni grave (precum trafic de droguri, spălare de bani, crimă organizată, crime împotriva umanității, terorism).
Francezii au și un alt tip de confiscare, în limita prejudiciului creat de activitatea infracțională.
Ca și în România, Constituția franceză prevede prezumția de dobândire licită a averii. Drept urmare, averea nu poate fi confiscată (asa cum se poate în Italia sau Marea Britanie) inaintea unei sentințe de condamnare. Pe de alta parte, Franța poate accepta, în anumite condiții, cereri de confiscare venite de la o curte externă, chiar înaintea condamnării.