Federația Rusă ocupă ilegal două regiuni din Georgia, o mică republică din Caucaz. Rusia încearcă să justifice anexarea acestor regiuni și independența lor formală prin falsificarea istoriei regiunii. De exemplu, în legătură cu Osetia de Sud (cunoscută și sub numele de regiunea Tskhinvali), Rusia acuză Georgia că a organizat genocidul osetienilor în 1920. Vladimir Putin a reiterat această acuzație în iulie 2019 și a pus la îndoială apartenența istorică a regiunii la Georgia, declarând apoi că Osetia de Sud s-a alăturat voluntar la Rusia în 1774. Utilizarea istoriei ca instrument de luptă politică a servit drept sursă de inspirație pentru Institutul Georgian pentru Politica de Securitate (GiSP), care a realizat un documentar pe această temă, bazat pe cercetări istorice. Filmul se bazează doar pe surse originale și independente, străine de orice manipulare și propagandă.
„Kremlinul folosește adesea falsificarea istoriei ca instrument de propagandă. Aceasta nu este o tactică nouă, a fost folosită atât înainte de sovietizarea Georgiei, cât și în perioada sovietică. Obiectivul este simplu: să creeze cât mai multă tensiune posibil între diferitele grupuri etnice care trăiesc în Georgia. Încercarea de a acuza Republica Democrată Georgia de genocidul Osetian, care a început în 1990 și a fost exprimat de președintele rus în 2019, face parte din această politică de propagandă rusă. Este pur și simplu de neconceput să calificăm drept ‘genocid’ măsurile luate de statul Georgian împotriva răscoalelor bolșevice.
Am căutat să restabilim imaginea istorică cu o acuratețe maximă, pe baza documentelor și cercetărilor istorice. Cred că abordarea noastră în această sarcină a fost eficientă, mai ales că fiecare cuvânt rostit în film poate fi susținut de un document istoric. Aceasta arată o abordare conștiincioasă și profesionistă – iar adevărul este cel mai eficient instrument împotriva propagandei.”- spune David Bragvadze, șeful Institutului Georgian pentru Politica de Securitate.
Până în anul 1917, când Rusia a fost zdruncinată de revoluție și anarhie, în Georgia trăiau 95.596 de Osetieni. În anii 1918-1919, Comitetul Regional Caucazian al Partidului Comunist Rus a organizat mai multe răscoale la scară mică și medie în diferite părți ale Georgiei. Moscova, prin intermediul Comitetului Regional Caucazian al Partidului Comunist, a format detașamente militare din partea bolșevicilor locali și a încercat să submineze Georgia din interior. Detașamentele bolșevicilor Osetieni au atacat satele din districtul Gori, sacrificând oameni, arzând case, ucigând mediatori trimiși de guvern și au cerut înființarea unui guvern sovietic. În anii 1918-1919, trupele guvernamentale au suprimat foarte ușor și – totodată – cu mare atenție aceste răscoale, astfel încât populația să nu fie afectată. Osetienii care au participat la răscoalele bolșevice au reprezentat doar o minoritate a osetienilor care locuiau în Georgia. Majoritatea osetienilor au trăit pașnic în republică, respectând legea și participând la alegeri, deputați osetieni ocupând posturi chiar și în Adunarea Constituantă. În plus, în zonele cu populație majoritară osetiană, în funcții publice administrative au fost numiți în principal osetieni.
Rusia sovietică a negat, oficial, orice legătură cu răscoala. Propaganda sovietică a arătat că trupele georgiene i-au persecutat pe osetienii deportați, dar documentele arhivistice arată că, dimpotrivă, centrul de comandă i-a direcționat pe deportați spre Caucazul de Nord. După înfrângere, Rusia i-a pus pe osetienii bolșevici răzvrătiți într-o situație mai dificilă. Aceștia nu au creat condiții normale de viață pentru refugiați, în schimb forțându-i să lupte în Războiul Civil Rus împotriva Armatei Albe. Aproximativ 600 de osetieni din sud au fost uciși în bătălia de la Burgustan împotriva cazacilor.
Filmul se bazează pe surse și filmări documentare, documente anterior nepublicate sau publicate, și biografiile unor actori-cheie. Documentarul este regizat de Mikheil Basiladze, cu scenariul scris de istoricii Dimitri Silakadze și Davit Khvadagiani, alături de producătorul și autorul ideii, Davit Bragvadze, directorul GiSP.