Annus horribilis 2020 a generat derivă autoritară în mai multe țări, aproape 75% din populația globului experimentând deteriorarea standardelor de viață și a indicelui democrației.
Covid-19 a servit drept accelerator de tendințe, transformându-ne viața într-o clipită. Elanul tehnologic fără precedent a înlocuit modus vivendi-ul de până la pandemie al majorității, iar suprasaturația de online a determinat dorința de refugiu în sânul naturii, care la rândul ei a revelat importanța conservării și protejării ecosistemului. Libertățile au fost îngrădite, oficial pentru a stăvili răspândirea virusului, dar de multe ori pentru păstrarea și consolidarea puterii. În ultimii 15 ani, Libertatea în Lume a fost doar în declin, iar în 2020 diferența dintre țările care au înregistrat îmbunătățiri și cele care au regresat este cea mai mare din 2006 încoace, scorul agregat deteriorându-se în 45 din 195 de țări și teritorii (vezi Metodologie la sfârșitul sintezei).
În primul rând, absența unui Leadership global (i.e. SUA) și a solidarizării a cauzat divizarea comunității internaționale. Mai mult, stimularea neîncrederii în instituțiile statului de însuși succesorul celor care erau numiți până nu demult ‘Lider al lumii libere’, nu a făcut decât să vulnerabilizeze și mai mult normele civice și valorile democratice la scară globală. Corupția politică și conflictele de interese, guvernarea obscură și politicile asertive privind migranții au coborât SUA în clasament cu 11 puncte în ultimii 10 ani, ajungând la 84 din scorul agregat maximal de 100. Curentele populiste au căpătat amploare, iar statele autocratice au căutat să acrediteze ideea că democrațiile (i.e. Occidentul) sunt ineficiente în contracararea pandemiei. Evident, deciziile prin compromis și consens sunt mai greu de luat decât deciziile autoritare. Transparența – element esențial al guvernanței democratice – a fost puternic afectată în 2020. Vicierea informațiilor despre evoluția Covid-19 de către șefi de state sau de guverne din SUA, Brazilia, Iran, Belarus, Nicaragua, Turkmenistan etc. au produs confuzie și au politizat pandemia (e.g. retragerea SUA din Organizația Mondială a Sănătății).
În al doilea rând, pe lângă virus, China a exportat dezinformare, tactici anti-democratice, coerciție financiară și intimidare fizică. Separat sau însumate, acestea au erodat instituții, au alterat norme și respectul pentru drepturile omului în numeroase țări, calomniind alți actori (e.g. Italia, UE, SUA). Datorită unor eforturi zeloase, China a obstrucționat informațiile referitoare la originea virusului, astfel încât astăzi nu se mai vorbește despre epicentrul inițial – Wuhan, ci despre tulpina britanică, braziliană, sud-africană, etc. Adesea, Partidul Comunist Chinez a prezentat, în spiritu-i propagandistic care-l caracterizează, vânzările de echipamente și medicamente drept donații, antagonizând vectorii geopolitici din multe țări. Practica de monitorizare intruzivă a populației la scară largă în China, (e.g. starea sănătății, comportament, preferințe), sub pretextul culegerii de infromații pentru combaterea Covid-19, a contaminat multe regimuri autoritariste să abuzeze de supravegherea cetățenilor proprii. Toate acestea au descalificat China, plasând-o în categoria „worst of the worst” cu un scor agregat de doar 9 puncte din maximum de 100.
83% din populația Europei trăiesc într-o țară liberă, în timp ce în Americi 65%. Cu un scor agregat de 83 din 100 posibile, România se califică la categoria țară liberă, pe când Moldova apare la categoria țărilor parțial libere, cifrând 61 din 100. Chiar dacă Macedonia de Nord încă se află în categoria țărilor parțial libere cu un scor de 66 din 100, (candidat la aderarea la Uniunea Europeană), Macedonia este la doar trei puncte diferență față de Ungaria, stat membru UE. Indicele democrației a continuat să scadă în Ungaria și în 2020, după ce Prim-Ministrul a abuzat de restricțiile inerente pandemiei, însușindu-și puteri excesive și dreptul de a guverna prin decret. Astfel, Orban a împiedicat vocile critice, în special în mediul online, și a restrâns considerabil drepturile politice în mod deliberat și nejustificat, tăind finanțările către municipiile conduse de către opoziție și amendând constituția. În Bulgaria, protestatarii continuă, sacadat, să-și manifeste dezaprobarea față de corupția endemică (scor 78 din 100). Cu un scor agregat de 100 din 100, cele mai libere țări sunt, Finlanda, Norvegia și Suedia.
Preocupată să nu devină partenerul junior al alianței (‘China-Rusia’), Rusia a concurat pentru întâietate prezentându-se drept salvator în lume (e.g. Italia martie 2020, SUA aprilie 2020) atât prin echipamente de protecție anti Covid-19, cât și prin vaccin. Neglijind gestionarea catastrofică a epidemiei la nivel domestic, echipamentele donate au fost nefolositoare sau ineficiente, mai degrabă folosite ca instrument de propagandă. Coalizarea Kremlinului cu regimuri cleptocratice a intimidat și oprimat cei mai de seamă activiști civici și protestatari (e.g. Navalny, Tihanovskaia), iar UE a făcut uz, pentru prima dată, de Actul Magnitsky prin care sancționează indivizi străini care încalcă flagrant drepturile omului. Rusia prezintă un ‘regim autoritar consolidat’, cu un scor de 20 din 100, puterea fiind concentrată în mâinile unui grup restrâns din jurul președintelui, alegerile – mimate, iar mass-media – aservită.
Proteste pro-democrație și bună-guvernanță au fost reprimate în peste 23 de state și teritorii, regimurile opresive beneficiind de impunitate și de atenția distrasă de către pandemie a comunității internaționale. În timp ce protestele din Chile și Sudan au izbutit, gestionarea lacunară a epidemiei și asuprirea criticilor de către Narendra Modi a retrogradat India la categoria țărilor ‘Parțial libere’. Considerând populația Indiei de 1,3 mlrd oameni (devansată doar de China), numărul celor care trăiesc într-o țară ‘Liberă’ a ajuns la cea mai mică proporție de după 1995, adică sub 20% din populația globului. De asemenea, dictatori ca cei din Belarus, Venezuela, Cambodgia au decimat spiritul critic și contestatar, uzurpând puterea în stat, motivând restrângerea libertăților de exigențele pandemice atunci când au aplicat executări extrajudiciare, detenții arbitrare, dispariții forțate sau au fraudat alegeri. Pentru aceste țări, democrația rămâne o aspirație îndepărtată.
Recesiunea economică inevitabilă, cauzată de Covid-19, a afectat cel mai mult comunitățile marginalizate și a produs milioane de șomeri. Criza a exacerbat disparitățile economice și veniturile inegale. Contextul economic are implicații majore asupra politicului, respectiv instabilitatea politică este iminentă în mai multe țări sau teritorii, în special cele cu economie precară.
Pe lângă conflictele de lungă durată din Lybia, Yemen, Syria, conflicte armate latente au izbucnit în Tigray (inițiat de Ethiopia vs. Eritrea), și în Nagorno-Karabakh (inițiat de Azerbaijan contra Armeniei în Septembrie 2020). Ultimul a curmat peste 6500 de vieți, forțând alte câteva zeci de mii la strămutare internă. Rezultatul războiului din Nagorno-Karabakh a favorizat Azerbaijanul, sub coerciția militară a Rusiei. Războiul a fragilizat și mai mult tranziția democratică din Armenia, pe când în Azerbaijan regimul Aliyev și-a fortificat și mai mult eșafodajul.
Concluzii:
Un declin al Libertății a fost înregistrat atât în democrațiile consolidate cât și în tările cu regim dictatorial în 2020, sporind și mai mult involuția ultimilor 15 ani. Pentru a inversa tendințele globale spre autoritarism, avocații drepturilor politice și ai libertăților civile trebuie să facă front comun cu semenii lor din țările vecine. Restabilirea principiilor democratice și fortificarea lor pot fi înfăptuite numai prin efort concertat asumat și durabil, iar aserțiunea lui Jean Monnet este elocventă și în acest caz, respectiv, nimic nu se creează fără cetățeni responsabili, nimic nu durează fără instituții funcționale.
Dintre recomandările pentru democrațiile consolidate amintim: susținerea societății civile și a mișcărilor care militează pentru democrație în tările în curs de dezvoltare; sprijinirea mass-mediei independente și protejarea accesului la informație; acordarea unei atenții sporite către programele de consolidare a democrației în asistența externă; investirea în instituții multilaterale și în educație civică.
Metodologie: Raportul Libertatea în Lume 2021 evaluează starea libertății în 195 de țări și 15 teritorii, în cursul anului calendaristic 2020. Fiecărei țări sau teritoriu îi este alocat între 0 și 4 puncte pe o serie de 25 de indicatori, pentru un scor agregat de până la 100. Indicatorii sunt grupați în categoriile de drepturi politice (0-40) și libertăți civile (0-60), ale căror totaluri sunt ponderate în mod egal pentru a determina dacă țara sau teritoriul are un statut general de ‘liber’, ‘parțial liber’ sau ‘ne–liber’.
Realizat de Ștefan Josan – Coordonator de proiecte la Freedom House România.
Sursa Foto: freedomhouse.org