Jurnaliștii din România se confruntă tot mai des cu amenințări și intimidări, iar un sistem judiciar fragil, alături de presiunile crescânde asupra libertății presei, le îngreunează activitatea. Jurnalista de investigație Emilia Șercan știe mai bine decât oricine cât de departe poate merge această intimidare.
Un articol de: Lisa De Vos
Când Emilia Șercan a dezvăluit, în 2022, că teza de doctorat a premierului de atunci, Nicolae Ciucă, era plagiată, se aștepta la atacuri din zona politică. Nu se aștepta însă ca fotografii din arhiva sa personală să fie furate și publicate pe zece site-uri pornografice diferite. „Erau fotografii de acum douăzeci de ani, în care ieșeam de la duș, cu un prosop pe mine și unul pe cap. Asta nu e pornografie.”
Pentru Șercan, concluzia a devenit inevitabilă: în România, cine investighează oamenii aflați la putere nu riscă doar atacuri la imagine, ci și blocaje venite chiar din partea instituțiilor statului. „A fost un șoc. Oamenii îmi spun adesea că sunt curajoasă, dar eu spun mereu că doar îmi fac meseria.”
De aproape treizeci de ani, Șercan publică investigații despre corupție, plagiat și abuz de putere. Spune că amenințările și campaniile de discreditare au devenit tot mai frecvente, mai ales după anchetele sale despre fraude academice în rândul liderilor politici.
Ceea ce face cazul ei cu atât mai grav este implicarea instituțiilor statului. Dovezile pe care le-a predat poliției, inclusiv capturi de ecran cu fotografiile furate apărute pe site-uri porno, au ajuns online la scurt timp după aceea. Plângerea ei a fost clasată fără urmări. „Am depus apoi o a doua plângere, pentru divulgarea unor probe dintr-un dosar penal. La început, ambele cazuri au fost închise: procurorul a spus că nu fusese comisă nicio infracțiune.” Abia după intervenția a doi judecători dosarul a fost redeschis, iar ancheta continuă și astăzi.
Justiție capturată
Potrivit Emiliei Șercan, experiența ei nu este un caz izolat. „Sistemul de justiție e uneori ca o loterie: nici măcar dovezile nu îți garantează un rezultat previzibil.”
Această lipsă de predictibilitate stă și la baza documentarului Justiție Capturată, realizat de publicația independentă Recorder. Filmul arată cum un grup restrâns de magistrați și oficiali din justiție ajunge să aibă o influență disproporționată asupra dosarelor sensibile. Justiția selectivă, procesele interminabile și rețelele de influență din interiorul sistemului erodează încrederea publicului în actul de justiție.
În decembrie 2025, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă în mai multe orașe din România, cerând reforme în justiție și mai multă transparență. Fără rezultat.
România, în atenția instituțiilor europene
Problemele din justiția românească și deteriorarea libertății presei au atras recent și atenția Parlamentului European. În ianuarie, o subcomisie a Comisiei pentru libertăți civile, justiție, și afaceri interne (LIBE) a organizat la Bruxelles o dezbatere despre statul de drept din România. Potrivit publicației G4Media, componența panelului a ridicat semne de întrebare: o singură voce critică din partea presei, în contrast cu mai mulți reprezentanți ai sistemului judiciar. Situația a alimentat discuții despre echilibrul și direcția dezbaterii.
Și rapoartele internaționale semnalează probleme persistente. Cel mai recent raport al Comisiei Europene privind statul de drept vorbește despre vulnerabilități structurale legate de independența justiției, durata excesivă a proceselor și eficiența redusă a luptei anticorupție. La rândul său, organizația Reporters Without Borders avertizează că România rămâne vulnerabilă în ceea ce privește libertatea presei, inclusiv din cauza presiunilor legale și a intimidării jurnaliștilor de investigație.
Presiunea continuă
Pentru Cristina Guseth, directoarea Freedom House România, legătura dintre justiție și presă este esențială: „Într-o societate democratică, justiția și jurnalismul sunt cei mai importanți piloni. Dacă le controlezi pe acestea, controlezi țara.”
Ea spune că problema este mai profundă decât pare: „România este încă o țară coruptă, probabil mai puțin decât acum 15 ani. Dar avem o problemă serioasă în sistemul judiciar.” În opinia sa, un sistem de justiție disfuncțional nu doar că slăbește lupta împotriva corupției, ci afectează și încrederea oamenilor în presă și în instituțiile statului.
Între timp, Șercan continuă să trăiască sub această presiune. Persoanele responsabile pentru publicarea fotografiilor nu au fost identificate, iar intimidările nu au făcut-o să renunțe la munca sa.
Povestea ei arată cât de vulnerabili rămân jurnaliștii de investigație atunci când instituțiile care ar trebui să îi protejeze ajung chiar ele subiectul anchetelor. În România, libertatea presei nu este doar un principiu abstract, ci o luptă de zi cu zi. Jurnaliști precum Emilia Șercan nu se confruntă doar cu puterea politică, ci și cu slăbiciunile unui stat de drept care ar trebui, în mod normal, să îi protejeze.
Despre autor:
Lisa De Vos este studentă la jurnalism din Bruxelles, Belgia, și va absolvi în acest an. Din septembrie până în februarie, a participat la o mobilitate Erasmus în România, unde și-a continuat studiile în domeniul jurnalismului.
În cele șase luni petrecute aici, a locuit în Timișoara, orașul Revoluției, o experiență care a devenit unul dintre cele mai frumoase și importante capitole ale vieții sale de studentă. Rămâne profund recunoscătoare pentru această oportunitate și își amintește cu drag de perioada petrecută în România. Țara continuă să o fascineze și în prezent.
Pentru lucrarea sa de licență, Lisa a scris un articol despre modul în care libertatea presei din România este afectată de sistemul de justiție. Ca parte a documentării sale, a vizitat Freedom House România și a intervievat-o pe Cristina Guseth.
În prezent, Lisa este internă la VRT NWS, instituția publică de presă din Flandra, unde lucrează în cadrul departamentului de știri internaționale. Această experiență îi oferă o perspectivă valoroasă asupra activității de zi cu zi dintr-o redacție și asupra jurnalismului internațional. Pe măsură ce se apropie de absolvire, este nerăbdătoare să descopere unde o va purta mai departe pasiunea sa pentru jurnalism.