Cristina GUSETH:„Dacă este vorba de fraudă și cazurile sunt duse în instanță, pedepsele descurajante pot face ca funcționarii publici să fie mai atenți în respectarea legii”

Cristina Guseth, directorul Freedom House România, vorbeşte, într-un interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanţa, despre zonele cele mai expuse corupţiei în domeniul achiziţiilor publice, dar şi despre rolul presei în identificarea neregulilor în procedurile de achiziţii.
Freedom House România derulează, în prezent, proiectul transnaţional „Combaterea criminalităţii în domeniul Achiziţiilor Publice. O abordare operaţională”. Este un proiect foarte ambiţios, dar în ce măsură credeţi că va reuşi el să crească nivelul de specializare în combaterea fraudelor?

În primul rând, este primul proiect care pune împreună 11 instituţii publice şi şase ONG-uri şi asociaţii cu experienţă relevantă în domeniu. De-a lungul a 14 seminarii, la care participă procurori, judecători de penal şi de contencios-administrativ şi ofiţeri operativi, sunt prezentate cazuri concrete de fraudare a achiziţiilor publice. Rezultatul va fi că peste 350 de magistraţi şi ofiţeri operativi vor fi formaţi în acest proiect.

Proiectul este abordat dintr-o perspectivă completă şi complexă: pe de o parte, din perspectiva instituţiilor administrative de reglementare şi monitorizare, pe de altă parte, perspectiva de anchetă, de investigaţie, iar cea de-a treia este perspectiva europeană. Din acest punct de vedere, se urmăreşte atât o armonizare a procedurilor, cât şi exemple de bună practică din ţările membre UE, precum: Franţa, Germania, Italia şi Portugalia.
Totodată se fac exerciţii practice în echipe formate din poliţişti, procurori şi judecători astfel încât să simuleze lanţul de anchetă şi judecată a problematicii referitoare la frauda din achiziţii publice.

Care sunt zonele cele mai expuse corupţiei şi asupra cărora vă veţi concentra mai mult în cadrul acestui proiect?

Infrastructură şi fonduri europene.

Putem vorbi despre un fenomen extins la nivel naţional în ceea ce priveşte direcţionarea preferenţială a banilor publici în urma unor licitaţii mai puţin transparente?

Da, fără îndoială. Iar în ultimul raport MCV este subliniat faptul că în domeniul achiziţiilor publice din România reforma stagnează.  

Ce instituţii din România ar putea să impună creşterea obligaţiilor de transparenţă în domeniul achiziţiilor publice?

Participanţii de la seminarii au propus implicarea în proiect, în plus faţă de instituţiile integrate deja, a Curţii de Conturi, a Consiliului Concurenţei, a ANAF. Fiecare dintre acestea are expertiză în domeniu. Astfel, ajungem din nou la atuul acestui proiect: sunt toţi laolaltă, comunică, se cunosc şi înţeleg munca celuilalt. Cred că este foarte important ca participanţii să înţeleagă că este important să previi, nu doar să aplici pedepse descurajante.
În acest sens, este important ca ziariştii să înţeleagă cum se desfăşoară aceste achiziţii publice, să ştie când procedurile sunt direcţionate, să fie capabili să identifice indicatorii care semnalează potenţiale fraude şi să poată scrie avizat despre astfel de subiecte.  

Cum vedeţi implementarea unui mecanism de verificare anticipată a conflictelor de interese în sfera achiziţiilor publice?

Agenţia Naţională de Integritate dezvoltă în prezent un asemenea instrument – sistemul informatizat prin care funcţionarii şi rudele lor de până la gradul IV implicaţi în procedurile de achiziţii publice vor fi monitorizaţi în timp real. Pe de altă parte, Katharina Vierlich, reprezentanta DG Market, a menţionat în cadrul uneia dintre conferinţele proiectului că, în România, conflictul de interese este tratat în mod formal şi că ar trebui urmărite relaţiile de interes indiferent de gradul de rudenie, să se meargă dincolo de aspectul formal, care consumă foarte multe resurse şi timp.

Credeţi că funcţionarii publici, activi în cadrul procesului de achiziţii publice, ar trebui monitorizaţi?

Cred că procedurile de transparenţă pot contribui la corectitudinea achiziţiilor publice sau pot duce la identificarea potenţialelor fraude în procesul de achiziţie publică. Dacă este vorba de fraudă şi cazurile sunt duse în instanţă, doar pedepsele descurajante pot face ca, pe viitor, funcţionarii publici să fie mai atenţi în respectarea legii.

Ce părere aveţi despre propunerea ministrului Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, de eliminare, din criteriile de selecţie, a criteriului „preţul cel mai scăzut”?

Acest criteriu poate să rămână, însă nu pe servicii, ci pe bunuri. Pe de altă parte, el este un indicator de fraudă atâta timp cât merge la o valoare de sub 85% din valoarea estimată de către autoritatea contractantă. Astfel, trebuie urmărit dacă autoritatea contractantă cere clarificări operatorului care vine cu o ofertă mult sub piaţă.

Cum poate fi măsurată performanţa în procedurile de achiziţii publice?

Performanţa poate fi măsurată prin oportunitatea procedurii de achiziţii publice, în ce măsură serveşte aceasta cu adevărat comunităţii.
Apoi, din punct de vedere tehnic, performanţa poate fi măsurată prin evaluarea contractului după derularea acestuia. Evaluarea trebuie realizată de către un terţ independent procedurii de implementare a procedurii de achiziţii publice. Pentru că în cele din urmă, achiziţia nu este un scop în sine, implementarea contractului este ceea e contează, achiziţia este menită să furnizeze servicii eficiente şi eficace sau bunuri de calitate la preţul pieţei. Ajungem astfel, inevitabil, la eficienţa utilizării banului public, măsură necesară pentru dezvoltarea economică a acestei ţări.

Freedom House organizează, în cadrul proiectului, mai multe seminarii care vor reuni, în total, peste 500 de judecători, procurori şi ofiţeri operativi. Cum au primit aceştia proiectul, cum privesc această iniţiativă?

Au fost deja două seminarii la care au participat aproximativ 50 de reprezentanţi ai grupului-ţintă. Ei au considerat utilă interactivitatea seminariilor, speţele derulate pe grupe mixte de participanţi – formate din procurori, judecători în materie penală, judecători în materia contenciosului-administrativ şi ofiţeri operativi – precum şi reunirea acestui grup-ţintă. Se face, astfel, conexiunea între administrativ şi penal, fiind primul proiect de acest gen din România.

În ce stadiu este legislaţia în domeniu? Este aceasta depăşită, suportă modificări, îmbunătăţiri?

Noile directive europene în domeniu sunt în curs de aprobare şi va fi necesară transpunerea lor în fiecare stat membru. Ar fi bine, de această dată, să fie o lege, nu o ordonanţă de urgenţă. Legislaţia românească actuală este foarte greoaie, procedurile de implementare pe fondurile naţionale sunt mult mai complicate şi mai birocratizate decât cele europene.
De exemplu, în România se doreşte ridicarea pragului achiziţiilor directe la 30.000 de euro, reglementare privită cu suspiciune de către instituţiile implicate în monitorizare şi reglementare, pe când în Uniunea Europeană, pragul este deja de 60.000 de euro.

Cât de importantă este presa în implementarea proiectului derulat de Freedom House România?

Presa este importantă deoarece duce mesajul şi în afara grupului ţintă. Aceasta poate să-şi dezvolte rolul de a trage semnale de alarmă atunci când identifică nereguli în procedurile de achiziţii şi poate să încurajeze o competiţie reală în acest domeniu. Şi pentru aceasta, presa  trebuie să se profesionalizeze şi în acest domeniu.

În ediţia online a cotidianului ZIUA de Constanţa sunt disponibile materialele referitoare la cele mai importante licitaţii derulate, în judeţul Constanţa, de instituţiile publice.

„Baronii locali controlează la ora actuală practic toate resursele bugetare. Pe fondul declinului mass-media, în general, ei şi-au mărit influenţa asupra ziarelor şi televiziunilor din localităţile pe care le păstoresc, ba chiar le controlează de-a dreptul, prin interpuşi sau prin oameni de afaceri dependenţi de contractele cu autorităţile locale. Cunosc destui jurnalişti oneşti din provincie, unii au fost la cursurile de formare organizate de noi, dar din păcate libertatea lor editorială este tot mai mică. E bine că DNA-ul începe să scoată la lumină aceste cumetrii dintre presă şi politică, pentru că doar aşa jurnalismul onest mai poate supravieţui”, a declarat Cristina Guseth, pentru Reporter Virtual.

Citește articolul aici