După Revoluție, Palatul Regal din Mamaia a fost supus unui fenomen agresiv de deteriorare, structura acestuia fiind foarte șubrezită. În 2012, palatul a fost incendiat și, din momentul privatizării, a fost exploatat haotic, fără respectarea legislației în vigoare. În fiecare vară, fosta reședință a Reginei Maria a fost, pe rând, club, discotecă sau bar de noapte. În acest timp, Palatul de la Balcic, ”fratele mai mic” al Palatului din Mamaia, este vizitat anual de sute de mii de vizitatori interesați de istoria clădirii și de memoria regală a locului.
Palatul Regal din stațiunea Mamaia a fost vândut, în anul 2003, de compania de stat SC Mamaia SA ,firmei SC Light System SRL, la prețul unui apartament de lux. Un an mai târziu, Primăria Constanța a vândut și curtea palatului, în suprafață de 1,5 hectare, aceluiași proprietar, cu 23 euro/mp, deși pe piața imobiliară un metru pătrat din stațiune valora între 200 și 300 euro/mp. Deoarece imobilele sunt monumente istorice de categoria A, iar tranzacțiile s-au făcut fără acordul Ministerul Culturii, DNA cere anularea contractelor de vânzare. Procesul este în desfășurare. SC Light System SRL are un acționariat stufos și controversat din preajma unor afaceriști și oameni politici celebri: Alexandru Bittner, Dorin Cocoș și Sorin Ovidiu Vântu.
Palatul Regal din stațiunea Mamaia are o istorie superbă care, dacă ar fi pusă în valoare de proprietarii monumentului și de autoritățile locale, ar atrage cu siguranță mii de turiști români și străini interesați de istoria locurilor și de memoria regală de la malul Mării Negre.
O descriere amplă a monumentului, așa cum era acesta pe vremuri, a fost făcută de istoricul Florin Anghel pentru ziarul Info Sud-Est în anul 2014:
”Palatul Regal din Mamaia ascunde mai multă istorie decât oricare dintre clădirile oficiale din afara Bucureştilor. Odinioară, fiecare cameră avea culori diferite pentru draperii, sticlăria de epocă şi mobilier (în saloanele regelui Ferdinand domina stilul Biedermaier de cea mai bună calitate). Pereţii erau împânziţi cu tapiserii vechi, englezeşti, de in şi, în special, cu impresionanta colecţie de acuarele a împărătesei Maria a Rusiei, soţia ţarului Alexandru al II-lea şi bunica reginei Maria. Dominau, în încăperi, vasele veneţiene de porţelan albastru cu alb, sobele din teracotă olandeză, mobila veche italiană, simplă iar sufrageria, imensă, se deschidea spre balconul din care, atunci, se vedea marea. „Kara Dalga” se deschidea spre un parc mare, cu gazon tuns şi tufe de trandafiri, unde domneau un bazin cu apă dulce, captată din Siutghiol, o fântână şi multe alei din piatră, operele arhitecţilor italieni Antonio Moraldo şi Carlo Actis. Clădirea avea iniţial 35 de camere: 16 la subsol, 12 la parter şi 7 la mansardă, alături de sălile de serviciu”.
Articolul integral scris de Andreea Pavel în cadrul campaniei „Orașul uitat. Dă viață monumentelor!”