Confiscarea extinsă își are origini în combaterea pirateriei: Confiscam corăbiile, chiar dacă nu îi prindeam pe pirați – Mark Lester, procuror federal

De 23 de ani, procurorul federal american Mark Lester lucrează ca procuror specializat în confiscare extinsă în Districtul de Sud al Floridei, Miami, West Palm Beach.

La conferința de deschidere a proiectului „Susținerea confiscării extinse și a recuperării prejudiciului”, proiect derulat de Freedom House România, cofinananțat de Comisia Europeană, Directorate-General Home Affairs, prin programul „Prevenirea şi Lupta împotriva Criminalităţii”, domnul Lester a prezentat instituția confiscării bunurilor provenind din infracțiuni în Statele Unite. În această primă parte a prezentării domnului Lester – o scurtă istorie a confiscării extinse în SUA.

„Este un instrument excelent de luptă împotriva criminalității, confiscând pur și simplu câștigurile ilicite și reinvestindu-le în efortul de a prinde infractorii. În acest moment, programul nostru a adus peste patru miliarde de dolari în fondul de confiscare extinsă, iar acești bani au fost depuși din dosarele noastre.”

Confiscarea extinsă fără condamnare are o istorie foarte lungă. În Statele Unite confiscarea extinsă se baza pe legislația vamală și a fost folosită chiar de la începuturile țării noastre pentru a combate pirateria. Era un mijloc prin care puteam confisca corăbii piraților, chiar dacă nu am fi putut să îi prindem pe pirați. Aceasta nu se baza pe condamnare.

Procesul este ceea ce noi numim un proces in rem, cu alte cuvinte, este împotriva bunului în sine, nu împotriva unui individ, astfel încât în Statele Unite veți întâlni cazuri în care numele dosarului pe care îl trimitem în instanță este: Statele Unite vs. un elicopter, SUA vs. un Lamborghini, SUA vs. vite, orice am căuta, va fi SUA împotriva acelei proprietăți anume.

Din 1978 am creat legislație pentru confiscarea penală. Astfel, în timp ce făceam o urmărire penală împotriva infractorului, puteam adăuga și confiscări și căuta câștigurile ilicite ale infractorului. Am făcut-o pentru că era extrem de dificil să luptăm contra traficului de droguri, în special în Miami, acolo unde am fost angajat să mă implic în confiscări [de bunuri provenite din infracțiuni]. Erau milioane și milioane de dolari care se mișcau ilegal. Pe baza experienței noastre, am hotărât că una dintre cele mai bune metode de a lupta contra acestor organizații care importau droguri și a le dezmembra era să le luăm banii pe care îi băgaseră inițial în afacerile murdare.În 1984, ne-am amendat legislația pentru  a include și proprietăți imobiliare, pentru a putea viza și vilele somptuoase, nu doar conturile bancare, și pentru a urmări banii ce se regăsesc în orice alte active: cai de curse, bărci cu motor rapide – oriunde se duceau banii, noi puteam, apoi, să îi căutăm, dar am vrut, de asemenea, să ne concentrăm mai ales pe bunuri imobiliare deoarece era puțin mai complicat.”