Trebuie să ne trezim la realitate: instituțiile occidentale au înlesnit existența unui regim rusesc corupt care destabilizează Europa.
Este timpul să le facem să se oprească.
În 2006, o companie energetică numită Rosneft se prăbușea la Bursa londoneză. Remarcam atunci că planul companiei conținea niște avertismente neobișnuite chiar și pentru o firmă rusească.
„Infracționalitatea și corupția ar putea crea un climat de afaceri dificil în Rusia”, arăta documentul; interesele unor directori „pot determina implicarea Rosneft în practici de afaceri care nu maximizează valoarea acțiunilor.”
Toate acestea aveau sens, pentru că Rosneft fusese creată printr-un jaf la lumina zilei.
Cu câțiva ani mai înainte, guvernul rus băgase în faliment o altă companie petrolieră, Yukos, cerându-i taxe restante de 30 de miliarde de dolari și trimițându-l în cele din urmă pe președintele acesteia, Mihail Hodorkovski, într-un lagăr de muncă (din care a fost eliberat recent).
Activele companiei Yukos au fost vândute unei firme fantomă cu sediul într-o cârciumă din Tver.
Firma fantomă a vândut apoi către Rosneft pentru o sumă derizorie, fapt deloc surprinzător: acționarul major al Rosneft era guvernul rus. Directorul executiv era adjunctul șefului administrației prezidențiale a lui Vladimir Putin [Igor SECHIN – foto].
Așa cum am mai scris atunci, afacerea Rosneft a stabilit un precedent cu valoare de principiu:
– dacă sunt suficient de valoroase, activele rusești dobândite ilegal pot primi undă verde de la instituțiile financiare internaționale.
Această regulă generală s-a aplicat de atunci multor active rusești în SUA și Europa, mai ales în Marea Britanie.
Probabil că cititorii americani nu realizează în ce măsură milionarii și miliardarii din fosta Uniune Sovietică domină piața londoneză de artă și piața de imobiliare. O parte din acei bani reprezintă profituri din petrol. Dar o altă parte – provine din furt.
Acea decizie tacită de a accepta toți banii Rusiei ca atare ni s-a întors împotrivă acum. Parte din reticența generală europeană de a aplica Rusiei sancțiuni economice este, desigur, în strânsă legătură cu investițiile și interesele rusești și cu clienții ruși ai companiilor și băncilor europene.
Acceptarea „albirii” banilor rusești în Europa și în SUA a avut însă consecințe mult mai importante chiar în Rusia.
Spre deosebire de noi, majoritatea rușilor nu trasează o graniță între „sfera economică”, pe de-o parte, și „drepturile omului”, pe de alta.
În Rusia, corupția și drepturile omului sunt de fapt una și aceeași problemă.
Elita rusă controlează presa și reprimă opoziția tocmai pentru că vrea să-și apere averile. În același timp, elita știe că bogăția ei provine direct din relația cu statul, așadar nu își poate permite să renunțe la putere într-un scrutin democratic.
Politicienii occidentali care vorbesc minunat despre democrație în timp ce la ei acasă trec cu vederea încălcarea propriei legislații anti-corupție sunt percepuți în Rusia ca ipocriți.
De asemenea, ei contribuie la sentimentul de impunitate al elitei rusești: Putin și tovarășii săi își pot face de cap în Ucraina, Georgia ori la Londra pentru că toată lumea știe că orice ar spune occidentalii, până la urmă sunt cu toții de vânzare.
Acest limbaj dublu irită opoziția rusă, oricum asediată, care nu mai vede în Occident un partener binevoitor, nici măcar atrăgător.
Nimeni nu vrea să audă despre drepturile omului din partea Vestului ai cărui oameni de afaceri finanțează un stat opresiv.
Dar această stare de fapt nu este o fatalitate.
Fără a trimite un avion de luptă ori apăsa pe un buton de resetare, am putea schimba de pe-o zi pe alta relația noastră cu guvernul Rusiei – și cu rușii de rând – prin simpla schimbare a atitudinii noastre față de banii rusești.
Nu trebuie o invazie rusească în Crimeea pentru a convinge guvernele occidentale să se unească și să refuze a da viză acelora a căror avere provine din corupție.
Nu trebuie ca rușii să atace estul Ucrainei pentru ca să închidem lacunele legislative și paradisurile fiscale pe care noi le-am creat în Insulele Virgine Britanice sau în Alpii Elvețieni.
La urma urmei, aceștia sunt bani care corup și societățile noastre.
Elita financiară occidentală care a devenit dependentă de banii oligarhilor străini este aceeași elită care acasă face donații partidelor politice și deține televiziuni și ziare.
Foștii politicieni care sunt la conducerea unor companii obscure încă au prieteni la putere.
Dar acum a avut loc un atac.
Președintele Rusiei a încălcat o serie de tratate internaționale, dintre care unele fuseseră gândite să protejeze drepturile Rusiei asupra bazei sale navale din Crimeea.
În afirmațiile și acțiunile sale publice, același președinte și-a arătat disprețul pentru Occident.
Televiziunile de stat ale lui Putin difuzează informații ușor de verificat și demonstrat a fi false.
A sosit vremea să ne trezim la realitate: instituțiile occidentale au înlesnit existența unui regim rusesc corupt care destabilizează Europa. Este timpul să le spunem: stop!
(traducere Ileana Mitra, Gelu Trandafir)