Register

Brândusa ARMANCA: De ce trebuie premiati jurnalistii de INVESTIGATIE

La începutul lui aprilie 2014 Ambasada SUA a premiat zece personalități feminine pentru curajul lor. Împreună cu Ana Blandiana, Laura Codruța Kövesi sau Lya Benjamin a fost distinsă și jurnalista Ondine Gherguț de la cotidianul Romania liberă, „un reporter de investigaţie excepţional care a demascat reţele infracţionale din politică şi serviciile de informaţii”, cum a argumentat la festivitate Duane Butcher, însărcinatul cu afaceri al SUA.

Prin 2010, un alt jurnalist de investigație, Attila Biró de la Hotnews, care și-a început cariera la Sighet și Cluj, a fost laureatul Premiilor România curată cu investigația „Cum s-a dat de gol o primărie din Bistrița-Năsăud”. 


Daniel Befu, un investigator pur-sânge care a lucrat o vreme pentru Gândul, România liberă și Rise Project, a împușcat premiu după premiu: desemnat „Tânărul jurnalist al anului” în 2011, premiant la concursul „Superscrieri”, secțiunea reportaj în 2012, distins cu Marele Premiu și finanțat de Freedom House în programul Supporting Investigative Journalism, pare să fi fost un jurnalist răsfățat al mediilor românești.

Ar fi de amintit încă un șir de jurnaliști din capitală și din provincie care îndrăznesc să zgândăre atotputernicia baronilor, atunci când aceștia nu sunt și stăpânii absoluți ai presei locale. Însă n-au rămas prea mulți.

Premiile rămân o formă de încurajare și un pansament pentru autorii anchetelor jurnalistice cinstite, aflate în afara oricăror intenții nedeclarate, altele decât interesul public. Jurnaliștii amintiți au afirmat întotdeauna crezuri în care onestitatea este esențială.

„Sunt un ziarist onest, nu fac jocurile nimănui, doar dreptatea mă însuflețește să scriu”, spune Ondine Gherguț pe blog.

La întrebarea ce n-ar face niciodată ca jurnalist, Attila Biró răspunde așa: „Nu voi scrie la comandă. Nu îmi voi minți cititorii. Nu voi lua șpagă”. 

Daniel Befu, autorul unor dezvăluiri care ar trebui să producă un cataclism în politica la nivel înalt se descrie simplu:
„Sunt doar un ziarist care vrea să ridice colțul cortinei și să arate ce ascunde de ochii voștri o presă neliberă, care zi de zi vă face agenda, ascunzând de voi ce nu trebuie să știți despre politicieni”.
Postate pe blogul investigatiicenzurate.wordpress.com, anchetele sale servite gratis cu titluri care îți fac părul măciucă sunt ocolite de presa scrisă, online sau tv. Doar Nașul TV a reprodus câteva din anchetele care dezvăluie afacerile familiei Ponta-Sârbu, legăturile transpartinice Ponta-Udrea, rețelele care îi leagă pe Năstase, Voiculescu, Dragnea, Cocoș etc., plimbările de fonduri europene și de la buget prin firme off-shore și altele. In general însă sunt ignorate, deci rămân fără consecințe.

Când diverși politicieni au vrut să cumpere informații de la jurnalist, acesta a folosit unica soluție rezonabilă pentru protecția sa: a scris despre asta spunând:„Befu nu e de vânzare.” 

Practica premiilor trebuie continuată și mai ales asociată cu proiecte și granturi. Fiindcă onestitatea, marfă atât de rară azi în mass-media, costă și doare.

Ce înseamnă ”costă și doare”? Înseamnă riscuri de viață pentru jurnalist și familia sa, înseamnă potențiale procese de calomnie sau pentru afectarea imaginii în care avocatul e pe bani, nu pro- bono.

Ondine Gherguț a fost amenințată în timpul referendumului și are pe rol procese pentru date din anchetele publicate.

Mai înseamnă ziduri înalte de secretomanie în cautarea surselor credibile, verificări riguroase nu doar rezonabile, autorități abuzive care cred că informația este proprietatea lor.

Și poate însemna excluziuni subite, aruncarea la sertar a anchetei, să moară nepublicată, fiindcă interesele redacționale sau patronale ar fi deranjate de dezvăluiri.

Befu declară că simte pe propria piele că a deranjat boșii din presă. Represaliile n-au întârziat. „Ce are un ziarist la finalul unei zile de muncă? Semnătura. În curând vom constata că jurnalistul Befu nici n-a existat pe pământ. A fost doar o închipuire, un abur de trabuc”. Iar asta doare.

Doare și costă faptul că jurnalistul de investigație devine adesea incomod și pentru propria breaslă, rămâne fără job, fiind privit ca un ciudat, un apucat care vede peste tot corupție și rețele vinovate, unde politicul e complice cu mafiile și cu mogulii mass-media.

Cu orgoliul profesional rănit, se încăpățânează să publice o vreme pe blog, în afara oricărui câștig.

Dacă are familie, fie ”se cumințește”, abordând chestii simpatice și nevinovate, fie se reprofilează făcând munci din care să-și poată ține copiii. Și asta doare. Dar măcar scapă viu.

Moare doar jurnalismul de investigație în România și, o dată cu el, adevărurile care așteaptă să fie spuse.

Articol publicat de Brândușa Armanca pe contributors.ro.

PROIECTE NAŢIONALE

 

 

Blazonul Freedom House
E cât se poate de trist-semnificativ că un astfel de concurs nu este organizat de uniunile noastre de creaţie, de asociaţiile ziariştilor sau de Ministerul Culturii, ci de blazonul Freedom House. Într-un fel, poate e mai bine aşa...
Criticul literar Dan C. Mihăilescu este membru al juriului „Tânărul Jurnalist al Anului” secțiunea „Cultură”

Freedom House România este o organizaţie non-profit, nepărtinică, ce promovează demnitatea umană, libertatea, egalitatea şi democraţia. Freedom House și-a câștigat un renume bine întemeiat, ca promotor al drepturilor fundamentale ale omului și al valorilor democratice, al statului de drept şi al bunei guvernări.

Libertatea este posibilă numai într-un sistem politic democratic ce garantează diversitatea opiniilor, libertatea de expresie, dreptul la liberă informare, libera asociere și credința, protecţia și respectarea drepturilor minorităţilor.

Freedom House România sprijină inițiativele civice non-violente din societățile în care libertatea este refuzată sau amenințată și contestă orice idei și inițiative care contravin dreptului de a fi liber al fiecărui om.

Freedom House în imagini

copyright © 2013 Freedom House | Toate drepturile rezervate