„In 2008, o poveste despre cum se transforma romanii din Sibiu in sasi, ca mai apoi sa devina nemti cu acte in regula la facultatile din Berlin a fost inima unuia dintre reportajele care mi s-au lipit de suflet.
Fara sange, fara politica, fara celebritati.
„Masina de facut sasi merge acum pe baza de romani” este unul dintre motivele pentru care am facut, vreme de cinci ani, presa in cel mai frumos colectiv de ziaristi, la Cotidianul.
Am mers cu trenul, cu aparatul foto in geanta, am stat doua zile si am scris la intoarcere.
Old school. Fara net, fara Facebook.
Doar un pont bun si o documentare pe teren.
Premiul castigat la „Tanarul Jurnalist al Anului 2008” este o dovada de apreciere intr-o zona unde, vorba unui fost redactor-sef, ar trebui sa se infiinteze grupuri de sprijin pentru jurnalistii abuzati psihic.
Ziaristii, ca si entitati creatoare de continut, sunt legati de cititori precum artistii de public.
Problema cu publicul presei scrise nu a fost spectacolul „jalnic” din arena. Acolo unde erau ziaristi adevarati, calitatea nu a fost niciodata o problema.
Problema a fost un soi de toxinfectie alimentara propagata prin tribune, care a golit sala de spectatori si a falimentat trupa de oameni talentati. Si, ca orice artisti, acestia au facut o plecaciune si s-au retras. Ori s-au mutat in ce arene au mai gasit.
Eu am ales prima varianta. Cum am mai spus odinioara, in Romania nu exista tara pentru ziaristi batrani.”
• Răzvan Vintilescu
Răzvan Vintilescu a fost Tânărul Jurnalist al Anului 2008, la categoria Reportaj Social sponsorizată de GlaxoSmithKline. S-a incris cu trei articole publicate in Cotidianul:
– Mașina de făcut sași merge acum pe bază de român
– Ce nu a vazut Basescu la Roma, Cotidianul
– Ambasada României din Cairo a intermediat o țeapă egipteană
Din păcate, conducerea care a urmat la Cotidianul a șters toată arhiva online a ziarului ce fusese înființat de Ion Rațiu.
Investigații valorase, excelent documentate, desenele lui Devis Grebu, interviuri, reportaje și articole de opinie de excepție nu mai sunt acum de găsit pe site-ul Cotidianul.
Avem însă articolele tinerilor jurnaliști care s-au înscris în acestă competiție.
Intre acestea – articolul despre „mașina de făcut sași” (22 octombrie 2008) și un alt excelent articol cu care Răzvan Vintilescu se înscrisese cu doi ani înainte în acest concurs – „Meseria e șpagă de aur”, publicat în 3 octombrie 2006, si pe care îl puteți citi după ce veți fi aflat cum se transformau românii în sași pentru a deveni nemți.
Maşina de făcut saşi merge acum pe bază de români
Majoritatea saşilor au plecat din Sibiu. Românii lăsaţi în urmă umplu până la refuz liceele de limbă germană, îşi schimbă limba maternă, învaţă obiceiurile saşilor şi vor să le ia locul pe piaţa muncii.
- Razvan Vintilescu
Cu un primar neamţ, propulsat de un partid la fel de german, ce-şi spulberă de ani buni competiţia în blitzkrieguri electorale, Sibiul pare, la prima vedere, un soi de capitală a saşilor din România. Sau, în orice caz, cel mai nemţesc lucru de care au fost în stare românii.
Numai că acest gând este rupt de realitate. „Saşii“ din Sibiu sunt acum români get-beget, în ale căror vene nu a curs, de la Maria Tereza încoace, nici o picătură de sânge nemţesc sau austriac.
Ei aleg de bunăvoie să-şi schimbe, cu acte-n regulă, limba maternă, optând pentru germană. Nu au vise de autonomie a micului lor spaţiu filo-german faţă de românii şi de maghiarii din jur.
Sunt vreo mie şi ceva de copii şi adolescenţi care au început să înveţe germana încă de pe vremea când gângurelile se dovedeau a fi cea mai mare problemă lingvistică pentru ei. Iar după ce toată grădiniţa au cerut voie la toaletă în limba lui Goethe, nu e de mirare că pe la nouă ani vorbesc fluent o limbă ce altora le-ar provoca fracturi la nivelul papilelor gustative.
Aşa se face că până la sfârşitul liceului studiază totul în germană. Mai puţin limba română. Deşi, dacă ne luăm după notele din catalog şi de la bacalaureat, probabil că ar fi fost mai simplu dacă l-ar fi comentat pe Eminescu tot în germană. Pentru că, la sfârşitul clasei a XII-a, toţi aceşti pui de dac fac stânga împrejur către Europa de Vest şi aleg să susţină proba de limbă maternă în germană.
Fenomenul a început imediat după 1989.
Dacă, la 1 ianuarie 1990, 90% din elevii Colegiului Brukenthal din Sibiu erau saşi, până în luna mai întreaga şcoală s-a depopulat pe motiv că saşii din judeţ au plecat, de bunăvoie, în marş forţat către Germania. Iar pe lângă sate întregi, şcolile de limbă germană s-au golit şi ele.
Nu au plecat doar elevii ce-şi însoţeau părinţii, ci chiar şi profesorii. Din treizeci, câţi avea Brukenthalul la vremea aceea, mai rămăsese unul. Iar din patru clase pentru fiecare an de studiu, tot câte una supravieţuise exodului ce a totalizat doar în 1990 60.000 de oameni, adică aproximativ tot cam câţi etnici germani mai există acum în toată România.
Acesta a fost momentul în care liceul de atunci a beneficiat de câteva piese de import, sub forma unor dascăli din Germania, urmând ca imediat să-i atragă în corpul profesoral pe foştii absolvenţi.
Iar pentru a oficializa caracterul saxon, guvernul german plăteşte toate costurile legate de obţinerea unui atestat de limbă de către elevii de aici.
Românii au dat buzna în clase şi, treptat, procentele s-au inversat.
Umbla chiar zvonul că în promoţia de anul acesta, din 120 de absolvenţi, unul singur a fost sas.
Şi Brukenthalul s-a transformat într-o maşinărie de făcut nemţi pe bandă rulantă.
O recunosc chiar şi elevii altor licee din Sibiu, care învaţă însă tot la clase cu predare în limba germană, dar după metode româneşti.
„Noi încă nici nu ne acomodaserăm unii cu alţii, iar în Bruk le dădeau teme din prima săptămână. Şi eu puteam să merg acolo, dar mi s-au părut prea severi profii“, spune Alina, o boboacă de la Liceul Pedagogic.
Prietenul ei se bagă în seamă imediat: „În prima oră de chimie au dat test de germană. Le-a spus profa că n-o interesează dacă ei ştiu chimie, pentru că trebuie să ştie chimie în limba germană“.
Deşi, de afară, Colegiul Brukenthal aduce a cazarmă, cei ce adoptă o nouă limbă maternă nu par să fie deranjaţi. Nici de severitatea profesorilor, nici de faptul că în alte părţi şcoala e poate mai uşoară şi în nici un caz de ideea că s-au transformat cu acte în urmaşi ai saşilor.
„Nu e doar o problemă de limbă. Pentru că aici ei învaţă şi despre civilizaţia săsească. Jumătate din liceu participă chiar la cursurile de dansuri tradiţionale săseşti“, spune Carmen Reich-Sander, profesoară la Brukenthal.
Pot exista o sumedenie de motive pentru care un român şi-ar schimba limba maternă.
Pentru adolescenţii sibieni, ele se pot însă număra pe degetele de la o mână: vor să facă facultatea în Germania sau în Austria, să se angajeze în România la firme nemţeşti, unde ar primi bonusuri consistente pentru faptul că pot comunica în germană, sau pur şi simplu au vrut doar să înveţe o limbă străină şi să facă un liceu bun.
„E chiar mai ieftin să faci facultatea la Viena sau la Stuttgart decât în România. Mai ales dacă te gândeşti la ce chirii trebuie plătite în Bucureşti, Cluj sau Sibiu“, explică secretarul colegiului, Ioan Radu Roşian.
Elevii se gândesc nu doar la costuri, ci şi la calitatea studiilor.
„Cei mai mulţi caută arhitectura, jurnalismul, psihologia. Luăm legătura cu universităţile încă din timpul liceului. În general, românii nu sunt priviţi foarte bine în Austria şi în Germania, chiar dacă vin de la un liceu german. Dar în ultimii ani, cei care au terminat aici şi s-au dus la studii afară le-au mai schimbat părerea. Când vorbeşti germana perfect, le câştigi mai uşor respectul“, povesteşte Mihai, elev într-a XI-a.
Ca orice mecanism nemţesc, şi transformarea elevilor români în continuatorii comunităţii germane, dispărută după numeroasele valuri de emigrare, presupune un strict mecanism de control.
Ursula Breuel este consultant de specialitate din însărcinarea Centralei pentru Muncă Şcolară în Străinătate, din Köln. Iar din această funcţie cu denumire rigidă precum o armură de cavaler teuton, ea a făcut în 2007 o analiză asupra situaţiei învăţământului în limba germană din România şi a modului în care elevii români obţin o diplomă de cunoaştere a limbii germane.
Diploma, numită pe scurt DSD, este garantată de guvernul german, examenele fiind susţinute în România, dar corectate şi evaluate în Germania.
Ursula Breuel a remarcat astfel că, dintre instituţiile de învăţământ ce le oferă elevilor posibilitatea obţinerii diplomei DSD, patru predau germana exclusiv ca limbă maternă, 11 o oferă ca limbă străină, iar la 17 dintre ele germana este predată atât ca limbă străină, cât şi ca limbă maternă.
În total, 1.006 elevi au dat acest tip de examen în 2007, ceea ce face ca România să fie ţara cu cei mai mulţi copii care vor să devină nemţi, cel puţin din punct de vedere lingvistic. Pentru că diploma DSD este necesară celor ce vor să facă facultatea în Germania.
De altfel, doamna Breuel este unul dintre cei trei consultanţi trimişi în România de Centrala pentru Muncă Şcolară în Străinătate ca să coordoneze nu mai puţin de 17 profesori germani, plătiţi de guvernul Germaniei, pentru a supraveghea modul în care se predă limba germană în şcolile româneşti incluse în programul DSD.
Meseria e șpagă de aur
Medici, notari, avocati, profesori si preoti. Toate aceste profesii au in comun faptul ca functioneaza precum breslele inchise din Evul Mediu.
Ca sa intri in cercul lor, trebuie fie sa dai bani grei in toate partile, fie sa inveti exceptional de bine pentru a fi in stare sa concurezi cu cei care isi permit sa-si acopere incompetenta si sa-si cumpere posturile. Oficial, fenomenul nu este recunoscut de cei care conduc aceste bresle.
RAZVAN VINTILESCU
Medicii: profit curat dupa virsta de 40 de ani
Meseria in care se face cea mai mare investitie, atit oficial, cit mai ales neoficial, este cea de medic.
Pentru cei care aleg sa arda etapele, meseria ii poate costa peste 70.000 de euro si doua decenii pina plicul din buzunar devine venit net.
33.000 de euro, postul de chirurg
In momentul in care un medic tinar termina rezidentiatul, adica perioada obligatorie de studii aprofundate dupa absolvirea facultatii pentru a urma o cariera in domeniu, el trebuie sa sustina un examen de medic specialist pentru a-si practica profesia cu drepturi depline.
Numai ca dupa ce va trece de acest examen, el se poate gasi in situatia de a fi somer cu diploma, daca nu isi gaseste un post in spital. Post care, pentru sume ce pot ajunge pina la 30.000 de euro, poate fi rezervat sau chiar inventat.
Doua sint metodele folosite, dupa cum ne-au spus mai multi medici care s-au lovit de aceste cerinte financiare ori au colegi care au apelat la ele.
Prima e cea in care spaga ajunge la directorul spitalului, daca este vorba despre un post de medic specialist pe care nu il anunta ca fiind disponibil decit celui care da banii.
„Am avut colegi care si-au cumparat posturile direct de la director. Chiar daca mai afla si altcineva de acel post, nu are nici o sansa. Banii iti garanteaza slujba, pentru ca e foarte usor sa descalifici pe cineva“, spune un medic specialist, care nu a gasit post in Bucuresti, dar nici nu a avut bani ca sa si-l cumpere.
O alta metoda este aceea a inventarii postului. Aceasta se poate practica atunci cind nu mai sint disponibile posturi de specialisti in spital, dar exista posturi de cercetatori stiintifici neocupate.
In acest caz, propunerea nu mai apartine directorului spitalului, ci unui profesor universitar care lucreaza acolo. Acesta poate cere angajarea unui cercetator, ca portita de intrare in spital a celui care i-a cumparat bunavointa.
In acest caz, medicii sint incadrati cu norma dubla, fiind platiti si pentru activitatea stiintifica, dar au acces si la platile informale din spital.
Cele mai scumpe sint posturile de medic specialist in chirurgie intr-un mare spital bucurestean, care bat spre 30.000 de euro, iar cele mai ieftine, cum ar fi medicina interna, tot sar de 10.000 de euro.
Pentru a ajunge medic primar, specialistul trebuie sa astepte trecerea citorva ani si sa aiba acordul sefului de sectie. Sau, pur si simplu, poate cumpara acest acord, precum si bunavointa comisiei de examen.
Dar pretul este mult mai mic decit cel platit pina atunci.
Cu 3.000 de euro, problema se rezolva. Avantajele insa sint mari: dreptul la mai multe paturi decit un medic specialist, insotit de largirea bazei de recrutare a spagii. La care se adauga posibilitatea de a promova in functia de sef de sectie.
Spaga sub acoperirea meditatiilor
Cu toate ca este cea mai mare spaga data pentru a ajunge medic, suma care iti asigura locul de specialist nu este nici pe departe singura cheltuita pentru acest scop.
Pentru a avea admiterea la medicina in buzunar, meditatiile trebuie incepute din clasa a XII-a, la trei materii de admitere: anatomie, chimie si fizica. Trebuie mentionat faptul ca cei care apeleaza la astfel de meditatii au un singur scop: sa obtina rezultate maxime cu efort minim.
Daca la inceput este necesara o sedinta pe saptamina, in ultimele patru luni, liceenii vor veni de cite doua ori pentru a da teste. Pretul mediu: 80 de euro pe sedinta.
„Mergeam intr-un garaj, unde proful punea scaune de plastic. Eram 20 de copii pe grupa si avea cam trei-patru grupe pe zi. Ne dadea teste-grila, iar cit timp noi le rezolvam, el pleca. Se intorcea dupa doua ore jumate, le corecta, ne lua banii si plecam. Dar din grilele de la examen, aproape pe toate le-am facut in ultimele sedinte“, spune un student de la medicina, care doreste sa ramina anonim.
Avantajele meditatiilor cu cadre didactice din facultate se vad in timp, cind, dupa spusele studentilor, nu vei mai avea probleme daca tot ei iti predau la curs.
„Nu a trebuit sa ii mai dau nimic. Ma stia de la meditatii si am trecut usor“, ne-a impartasit acelasi student cheia succesului sau academic.
Investitie totala de peste 70.000 de euro
Dupa ce au cheltuit intr-un singur an aproximativ 15.000 de euro pe meditatii, pe proaspetii studenti medicinisti ii asteapta alti bani adusi de-acasa.
In sase ani de facultate, cumpararea unui loc in camin i-ar putea costa cam 300 de euro pentru cel care il vinde, plus inca o suta pentru administrator.
Daca adaugam si chiria de aproximativ 1.500 de euro pentru toata durata facultatii, nota de plata a locuintei se ridica la 3.900 de euro.
Cartile pe care unii profesori le impun ca fiind obligatorii, dar si atlasele si compendiile straine mai pot si ele ridica suma totala cu inca 1.000 de euro.
Astfel, pina la sfirsitul facultatii, fara banii dati pe mincare, haine si distractii, un student medicinist cheltuieste aproape 20.000 de euro.
Daca trece de examenul de rezidentiat, cresc si sumele investite.
Cu un salariu mediu de 150 de euro, un rezident trebuie sa vina de acasa cu inca cel putin 300 pentru a plati chiria, utilitatile si nevoi personale minime.
La o durata de cinci ani, asta inseamna 18.000 de euro, plus inca doua mii pentru participarea la congrese si achizitia de carti de specialitate.
Cind adaugam cei 30.000 de euro care garanteaza un post de medic specialist si cei 3.000 care permit obtinerea titlului de medic primar, pina la 35 de ani, un tinar poate plati peste 70.000 de euro pentru a ajunge chirurg.
Bani pe care, la un bacsis mediu primit in spital de o mie de euro pe luna, ii amortizeaza in sase-sapte ani.
Abia dupa amortizarea „investitiei“ se poate spune ca un medic lucreaza pe profit net. Adica dupa virsta de 40 de ani.
- „E folclor, e de competenta organelor”
„Exista un folclor in sensul asta, dar spagile pentru obtinerea posturilor sint de competenta organelor abilitate, pentru ca este o infractiune. Nu sint de competenta Colegiului Medicilor”, spune Vasile Astarastoaie, vicepresedintele Colegiului Medicilor din Romania.
Despre banii platiti sub forma de meditatii pentru a intra fara probleme la facultate, Astarastoaie crede ca aceasta practica a pierdut din anvergura o data cu reducerea concurentei la medicina.
„Doar parintii cu bani isi pot permite asa ceva acum, ca sa isi impinga cu orice pret copiii la medicina. Alta era situatia inainte de 1991, cind erau sase-sapte candidati pe loc, iar elevii veneau la meditatii ca sa vada cum se redacteaza subiectele, cum se corecteaza”, adauga el.
Notari si avocati, greu de intrat
De departe, cea mai stricta casta a meseriilor in care poti sa intri pe baza de spaga si relatii este cea a notarilor. Ceea ce faciliteaza acest tip de acces este sistemul de examinare.
Dupa terminarea facultatii, absolventul care aspira la postul de notar trebuie sa obtina semnatura unui notar in activitate care accepta sa il ia ca stagiar la cabinetul sau.
Studentii care viseaza la o astfel de cariera stiu deja ca 10-15.000 de euro reprezinta pretul de pornire pentru semnatura ce le permite sa dea examenul de admitere ca notari.
Cele mai scumpe spagi de care s-a auzit au ajuns si la 50.000 de euro.
Avind in vedere ca pentru Bucuresti, in fiecare an, se scot la concurs doar aproximativ zece locuri de notari, cu cit suma platita e mai mare, cu atit si posibilitatea promovarii examenului creste.
Pentru ca poti sa ramii si fara examen luat, si cu banii dati.
Dupa doi ani de stagiatura, urmeaza un alt examen, cel de definitivat. Acolo se mai face o triere strategica. Tot de la 10.000 de euro in sus.
Principalul vinovat pentru obligativitatea platilor informale este modul in care se stabileste numarul maxim de notari care pot exista intr-o localitate.
Calculat in functie de citi locuitori exista, acest numar este foarte mic, dar beneficiile financiare pentru cei care reusesc sa devina notari sint foarte mari.
„Atunci cind un notar se pensioneaza, moare sau se retrage din activitate, locul sau este pur si simplu lasat mostenire, deoarece o ruda apropiata a acestuia va intra, prin concurs, pe postul sau“, spune un absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti.
„La nivel de zvon am auzit de astfel de practici, dar concret nu a reclamat nimeni asa ceva“, ne-a declarat Alin Briceag, purtatorul de cuvint al Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania.
12.000 de euro pentru roba de avocat
Si pentru tinerii avocati stagiatura este o conditie obligatorie, fara de care examenul de barou, promovat de majoritatea absolventilor de Drept, isi pierde valabilitatea.
In acest caz, spaga merge pe doua filiere.
O data – la avocatii care primesc de la 1.000 pina la 10.000 de euro pentru a primi stagiari.
A doua oara, spaga este data de stagiar chiar statului, dar de ea profita si „maestrul“ avocat. Acest lucru se intimpla si in Bucuresti sau in orasele mari, unde spaga clasica a cam disparut din cauza concurentei.
Multi stagiari sint nevoiti sa-si plateasca singuri impozitele, doar pentru privilegiul de a ramine in cabinetul maestrului, si nici nu primesc vreun ban pentru munca prestata.
Altii trebuie sa se transforme in secretari, desi au o pregatire academica.
Ei mai trebuie sa plateasca o taxa de 3.000 RON la barou atunci cind devin stagiari si 2.500 cind au promovat si examenul de definitivat. Bani pe care, in mod normal, ar trebui sa-i plateasca avocatul ce i-a luat stagiari, deoarece el beneficiaza in primul rind de serviciile lor.
„Zvonuri exista, dar nu am primit niciodata o sesizare oficiala“, spune Calin Zamfirescu, decanul Baroului National de Avocatura.
15.000 de euro o parohie buna
Meseria lor este una sfinta, dar practicile la care recurg pentru a o putea practica nu sint intotdeauna ortodoxe.
Pentru un tinar preot, intrarea intr-o parohie reprezinta scopul carierei sale, dar este destul de greu de obtinut.
El trebuie mai intii sa aiba binecuvintarea episcopului din zona in care este parohia. Episcop care are o intreaga cohorta de consilieri ce fac recomandari. Pozitive sau negative.
„Daca nu il cunosti pe episcop si nu poti sa intervii direct la el, trebuie sa te ajute consilierii“, spune un preot tinar, fara parohie.
La mina consilierilor eparhiali, sumele care s-ar practica sint in jur de 3.000-5.000 de euro pentru o parohie nu prea instarita.
Daca biserica este intr-un oras mare, ele pot sari pina la 15.000 de euro.
Cind banii ajung la episcop, ei se transforma in sponsorizari pentru deplasari, pentru catedrale sau alte lucrari trebuincioase Domnului.
„Intr-o parohie buna, un preot isi scoate banii in maximum doi ani. Daca a dat spaga, este lasat in pace citiva ani, ca sa faca banii la loc“, ne avertizeaza aceeasi sursa din cadrul clerului.
Metodele folosite variaza.
Colectarea banilor pentru acatiste in timpul liturghiei de duminica poate ajunge si la trei milioane intr-o zi.
Vizitele pe care preotii le fac enoriasilor cu prilejul sarbatorilor religiose sint si ele o sursa de bani.
In plus, exista nunti, botezuri, inmormintari.
„N-ati remarcat ca unde vine un preot nou, biserica intra in reconsolidare sau se mai cladeste ceva pe linga? De obicei, paralel se ridica si casa preotului. Mai ales la tara“, mai spune sursa noastra.
Purtatorul de cuvint al Patriarhiei Romane nu a putut fi contactat pentru a participa la realizarea acestui material.
Profesorii, mai nevoiasi, platesc spaga si in rate
Un post bun de profesor costa 3.000 de euro pe loc, si ramii pe post, sau 5.000 de euro in rate, in cazul suplinitorilor.
Cei care vor sa devina profesori intr-o scoala sau intr-un liceu trebuie sa sustina, dupa absolvirea facultatii, un examen de titularizare pe post.
Daca obtin o nota finala peste sapte, ei devin profesori titulari, in limita posturilor disponibile la concurs.
Daca iau peste nota cinci, dar sub sapte, ori daca au luat peste sapte, insa nu au fost destule locuri, vor trebui sa se multumeasca cu un post de suplinitor, care va fi scos la concurs in fiecare an.
Aceasta este varianta oficiala. Calea alternativa, tot pe spaga se bazeaza.
„Un post de profesor titular ar costa cam 3.000 de euro, bani in schimbul carora candidatii primesc subiectele sau obtin direct note mari“, mai spune Gabi Petrea, vicepresedintele Uniunii Nationale a Studentilor din Romania, organizatie care a declansat de curind o campanie de denuntare a coruptiei din invatamint.
Suma a fost confirmata si de alte cadre didactice care au fost puse fata in fata cu acest sistem.
Acum si in rate
Varianta de a-ti achita postul in rate este practicata de suplinitori.
Pentru 500 de euro, acestia isi asigura timp de un an un post caldut intr-un oras mare, care a fost ascuns de directorul scolii atunci cind a trebuit sa il declare la Inspectoratul Scolar.
Postul respectiv va fi anuntat abia dupa incheierea concursului de titularizare, insa doar cei care au platit vor sti de el si vor fi angajati.
Asemenea minuni se intimpla fie prin pensionarea brusca a vreunui profesor, prin plecarea altuia de bunavoie, sau prin modificarea brusca a cifrei de scolarizare.
Dupa cum am aflat, exista cazuri in care asemenea profesori suplinitori isi platesc posturile si cite zece ani la rind.
In orase mai mici si mai sarace, postul temporar costa doua-trei sute de euro.
Spaga ajunge, in cazul profesorilor care platesc pentru a obtine locuri de munca, la directorul scolii si la inspectorii care raspund de acea unitate de invatamint.
„Nu cunosc“
„Nu cunosc asemenea cazuri. E foarte greu sa presupui ca se poate intimpla asa ceva“, spune Camelia Gavrila, inspector general la Inspectoratul Scolar Judetean Iasi.
„Nu poti exclude ca ar putea exista astfel de cazuri, dar e greu de urmarit un astfel de fir”, adauga ea, motivind ca sint foarte multi oameni implicati in procesul de redactare si in cel de corectare a subiectelor de la examenul de titularizare.
- Meditatorii-vedeta cer recomandari
Cine vrea sa intre la facultate fara a sti mare lucru alege sa faca meditatii cu cadrele didactice care contribuie la subiectele de admitere, iar succesul este garantat.
Fapt intilnit la cei care isi propun sa iasa medici, profesori, arhitecti sau artisti cu diploma.
„Meditatiile cu profesori universitari care iti garanteaza intrarea la facultate variaza intre 50 si 100 de euro pe sedinta. Mai ales pentru specializarile unde se intra greu.
Ei sint putini, iar cererea e mare. Si nu primesc pe oricine. Trebuie sa ai recomandari ca sa te bage la facultate”, spune Gabi Petrea, vicepresedintele Uniunii Nationale a Studentilor din Romania.