Register

 


De Dan Tornea,
Marele Premiu la secţiunea Economie/Afaceri
Apărut prima dată în "Capital" nr. 38, 25 septembrie 1999


Tranzacţionarea acţiunilor SIF la Bursă va face, pentru prima dată în istoria acestor instituţii, posibil transferul de proprietate. Managerii SIF îşi simt ameninţat jobul.

Este în vârstă, are părul albit şi vorbeşte ca un om care a încetat de mult să-şi arate muşchii, dar preferă încă să-şi controleze gospodăria cu autoritatea pe care i-o dă unui părinte experienţa de o viaţă. Este resemnat „Sunt pregătit ca, la anul, altcineva să-mi ia locul.“

Omul care vorbeşte blând, paşnic şi resemnat se numeşte Horea Oprică şi este preşedintele SIF Oltenia. Dacă ai o anumită vârstă, eşti trecut prin multe şi nouă milioane de oameni ţi-au dat să gestionezi o avere cât toată economia unei ţări ca Republica Moldova, poate că nici n-ai altceva de făcut decât să-ţi administrezi o anumită doză de fatalism în filosofia ta de viaţă.

Momentul intrării la Bursă trebuie privit ca o fatalitate de către toţi cei cinci preşedinţi ai societăţilor de investiţii financiare. Ei înşisi au fost nevoiţi să aducă, pe rând, dosarele societăţilor pe care le conduc în faţa Comisiei de admitere la Cota Bursei de Valori, ce-i drept fără multă tragere de inimă, în ciuda zâmbetelor afişate în faţa ziariştilor. Mulţi ştiu că asta s-ar putea lăsa cu pierderea unui serviciu bun.

TJA 1999: Ultimele două cifre?

de Robert Ştefan
Menţiune la secţiunea Reportaj în cadrul TJA 1999
Apărut prima dată în "Orizont" nr. 10, 22 octombrie 1999


Norocul lui Nicolae Savin este că a făcut armata la paraşutişti. Nu ştie dacă mai are reflexe sau doar îşi aduce aminte de ele, dar în seara în care a căzut prin gura de canal, şi-a tras puţin picioarele spre corp, iar când a aterizat, a făcut-o pe vârfuri şi s-a sprijinit în mâini. Ca-n tinereţe, ca-n ’43, când se antrena, alături de alţii, cu doi ofiţeri germani care arătau ca nişte nuiele. Dar pe atunci avea 23 de ani, azi are 79 şi albeaţă la ochiul stâng, iar mâinile îi cam tremură. Canalul ăla de pe strada Someş e deschis circulaţiei de sus în jos de doi ani. E des vizitat de roţile maşinilor. Chiar Dacia unui tânăr ţărănist a poposit într-o noapte acolo, determinându-l pe viitorul VIP să-şi scoată celularul din servietă şi să reclame la organizaţia locală, care activa din zori şi până seara. A doua zi din canal a răsărit creanga unui pom, aşezată acolo de cei de la Horticultură, regie subordonată primăriei, primărie condusă de un primar ţărănist, ţărănist din organizaţia locală. Verdele crengii a ţinut loc de stop o săptămână. Aşa a scris în ziar. Şi Nicolae Savin a fost la PNŢ în tinereţe, dar când s-au întors de la ruşi, unde a dat o mână de ajutor vreo patru ani de zile, prin Donbas, la mine, partidul era pe cale de dispariţie. Nici pe el nu l-au lăsat să-l caute şi, din mină, l-au băgat în puşcărie. Zâmbeşte acum. A făcut închisoare în trei reprize, în total şapte ani fără 53 de zile.

În seara când a picat în canal venea de la cimitir. Aşteptase o jumătate de ceas tramvaiul, dar când a aflat că a sărit de pe linie în Piaţa Traian şi că până vine maşina, macaraua şi băieţii să-l repună pe şine, vine şi dimineaţa. A plecat pe jos...La cimitir e frumos. Zilnic stă la mormântul părinţilor şi a soţiei. Sunt toţi sub aceeaşi placă, iar crucea de la capul lor are patru prenume diferite. Al lui este în dreapta jos. Mai trebuie completat doar anul morţii. Doar două cifre mai trebuie recute. Ultimele două. La Capătul mormântului a construit o băncuţă. E ca-n parc. De jur împrejur sunt flori, iarbă, mai trece câte cineva. Puţini sunt cei care plâng. De obicei femeile, dar nici ele nu deranjează pe nimeni.

Două închisori în una singură: Spitalul- Penitenciar


de Bogdan Lupescu şi Sorin Semeniuc
Menţiune la secţiunea Reportaj în cadrul TJA 1999
Apărut prima dată în "Opinia Studenţească" - Iaşi, nr. 49

Acum doi ani, o crimă între altele a zguduit vieţile pacienţilor din spitalul-penitenciar Grajduri- Pădureni. O tânără asistentă medicală a fost ucisă cu sânge rece de un deţinut oligofren. Frumoasa fată făcuse o greşeală: se ataşase prea mult de oamenii aceia neajutoraţi. După declaraţiile bolnavilor, putem constata că şi ei o iubeau. Dacă ucigaşul n-ar fi fost mutat pe viaţă într-un penitenciar, l-ar fi linşat toţi, după îndelungi torturi. Însă, dacă până la data acelei crime, pacienţii erau nesupravegheaţi şi evadau frecvent, de atunci au apărut gardurile, alarmele şi infirmierii antrenaţi. Gratiile a două temniţe se intersectează în creierele lor. Unii le spun CRIMINALI, şi într-adevăr regăsim aici toţi ucigaşii în serie de care am auzit prin ziare, violatorii, agresorii ale căror fapte le-am întors pe toate părţile fără a pricepe nimic. Alţii le zic NEBUNI, persoane fără discernământ, şi vorbesc despre ei mai mult ca de nişte plante. Medicii refuză primele două variante, le spun PACIENŢI şi atât. Petrecând o săptămână între ei, ne-am dat seama că putem încerca să le spunem oameni.

TJA 1999: Revoluţia de la Bălţaţi

 

Un reportaj despre cum au fost înţelese evenimentele tubluri din decembrie 1989 în lumea aşezată a ţăranului român şi ce urmări au avut pentru sat şi pentru „nomenclatura” acestuia



de Mihai Chiper
Articol câştigător al Marelui Premiu TJA 1999,
Apărut prima dată în "Monitorul", Joi 23 decembrie 1999.

Despre revoluţia din decembrie 1989 s-a scris enorm. Evenimentele de la Timişoara, Bucureşti, Sibiu, Cluj sau Iaşi au fost discutate pe larg de mass-media. Ba chiar au ajuns şi subiect de bancuri. La nivelul micilor localităţi, chiar dacă miza a fost infimă şi vărsările de sânge au lipsit, emoţiile, zăpăceala, revolta au fost aceleaşi. După cele văzute la televizor sau auzite la radio, ţăranii au început să imite pe cât posibil ceea ce se petrecea la Bucureşti, au vrut să se răfuiască cu tiranii locali sau au încercat să preia puterea după cum îi ducea capul. Şi-au dorit revoluţia lor. Bălţaţi este o comună la 35 de kilometri de Iaşi, pe drumul spre Paşcani. Localitatea are 5000 de suflete, cu două comunităţi religioase, catolică şi ortodoxă, aproximativ egale la număr. Bătrânii îşiamintesc că aici,pe 4 septembrie 1949, s-a înfiinţat primul CAP din judeţul Iaşi. De curând, o firmă italiană a preluat fostul CAP, între timp devastat, şi încearcă să facă o fabrică de mobilă. Cu câteva luni în urmă şi Alcatelul a fost introdus în comună. Am ajuns la Bălţaţi într-o zi de decembrie, cu burniţă, în timp ce satul răsuna de guiţatul disperat al porcilor scoşi din coteţ cu forţa pentru a fi tăiaţi.

PROIECTE NAŢIONALE

Tânărul Jurnalist al Anului

Concursul „Tânărul Jurnalist al Anului" a fost iniţiat în 1998, cu sprijinul Edipresse AS Romania şi al sponsorului fondator - Vodafone Romania. Este un proiect adresat ziariștilor de presă scrisă până în 35 ani. Vlad Mixich (HotNews.ro), Petrișor Obae (paginademedia.ro), Cristian Ghinea (Dilema VecheCRPE), Cristina HurdubaiaGabriela Lupu (România liberă), Silvia Vrînceanu (Ziarul de Vrancea), Daniel Befu, Liviu Iolu (Adevărul), Andrei Luca Popescu (Gândul.info), Serinela Spătărelu (Ziare.com), criticul de teatru Cristina Modreanu și publicistul Cristian Pătrășconiu sunt printre laureații edițiilor anterioare.

LAUREAŢI

Vezi castigatorii editiilor anterioare

Fiind un premiu pentru tineri, s-a acordat o atenţie deosebită în alegerea membrilor juriului, a acelor oameni capabili să recunoască valoarea. Din convingerea că reputația și credibilitatea acestui concurs este dată de oamenii care îl girează, componența juriilor a ramas în mare parte aceeași de-a lungul timpului.

E singura mea diplomă care nu stă într-un sertar
Într-o breaslă în care valoarea e atât de perisabilă, aceste premiu este punctul fix care îţi oferă mai mult decât succesul de public sau buzunarul plin. Te face conştient de propria-ţi valoare. Şi asta îţi dă curaj să zbori. Iar zborul e o îndeletnicire dificilă pentru un jurnalist.
Vlad Mixich este jurnalist la Hotnews.ro și corespondent al Deutsche Welle în România. A câștigat premiul Tânărul Jurnalist al Anului 2008 la secțiunea „Cultură”

Freedom House România este o organizaţie non-profit, nepărtinică, ce promovează demnitatea umană, libertatea, egalitatea şi democraţia. Freedom House și-a câștigat un renume bine întemeiat, ca promotor al drepturilor fundamentale ale omului și al valorilor democratice, al statului de drept şi al bunei guvernări.

Libertatea este posibilă numai într-un sistem politic democratic ce garantează diversitatea opiniilor, libertatea de expresie, dreptul la liberă informare, libera asociere și credința, protecţia și respectarea drepturilor minorităţilor.

Freedom House România sprijină inițiativele civice non-violente din societățile în care libertatea este refuzată sau amenințată și contestă orice idei și inițiative care contravin dreptului de a fi liber al fiecărui om.

Freedom House în imagini

copyright © 2013 Freedom House | Toate drepturile rezervate