Register

 


„Mi-am pus in cap sa deschid cutia Pandorei cu un subiect tabu: medicii infectati accidental cu HIV” - Alexandra MĂNĂILĂ (TJA2004)

În urmă cu 10 ani, adica în aprilie 2004 vedea lumina tiparului un nou săptămânal adresat personalului sanitar, Observatorul Medical.

Echipa la acea vreme, din care făceam şi eu parte (fiind redactor coordonator) pornise cu forţe proaspete şi cu gândul de a spulbera concurenţa, dând tot ce-i mai bun. Deci, primul număr al ziarului trebuia să ia faţa tuturor şi să-i impresioneze atât de tare pe cititori încât aceştia să devină fideli noii publicaţii.

Mi-aduc aminte şi acum cât de dificil a fost să pregătim primul număr. Aveam subiecte fierbinţi de abordat, timpul era foarte scurt, trebuia să facem totul ca la carte, aşa că petreceam foarte mult timp în redacţie şi pe teren. Eram o mână de oameni, care încingeau firele telefonului şi convingeau sursele suspicioase cu privire la noua publicaţie să ne ofere declaraţii exclusive şi suculente.

Atunci mi-am pus in cap să deschid cutia Pandorei cu un subiect tabu: medicii români care s-au infectat accidental cu HIV şi care nu vorbesc despre asta. Realizarea acestui reportaj mi-a furat timp, energie, m-a consumat. Dar în acelaşi timp m-a provocat să scot cât mai multă informaţie care ar putea fi utilă medicilor care nu s-au infectat încă, dar sabia le stă deasupra capului. Nu a fost uşor deloc. M-am lovit de refuzuri din partea unora de a vorbi cu mine, de lacrimi din partea altora şi poveşti spuse cu suspine, de nopţi nedormite, scoţând mărturiile de pe reportofon şi retrăindu-le odată cu cei care au avut curajul să stea de vorbă cu mine.

Surpriza cea mare a venit in 2015, când Freedom House a apreciat acest articol. Am primit Menţiune la concursul Tânarul Jurnalist al Anului 2004 la secţiunea reportaj sănătate.

Era prima recunoaştere din cariera mea, la acea vreme. Iar argumentul juriului de atunci a fost următorul: pentru cantitatea de informaţie pe care o aduce cititorului, scrisă într-un stil accesibil, cu talent şi inteligenţă.

Mi-aduc aminte şi acum cât de dificil a fost să pregătim primul număr. Aveam subiecte fierbinţi de abordat, timpul era foarte scurt, trebuia să facem totul ca la carte, aşa că petreceam foarte mult timp în redacţie şi pe teren. Eram o mână de oameni, care încingeau firele telefonului şi convingeau sursele suspicioase cu privire la noua publicaţie să ne ofere declaraţii exclusive şi suculenteMi-aduc aminte şi acum cât de dificil a fost să pregătim primul număr. Aveam subiecte fierbinţi de abordat, timpul era foarte scurt, trebuia să facem totul ca la carte, aşa că petreceam foarte mult timp în redacţie şi pe teren. Eram o mână de oameni, care încingeau firele telefonului şi convingeau sursele suspicioase cu privire la noua publicaţie să ne ofere declaraţii exclusive şi suculenteConcursul adresat tinerilor jurnalişti în acel an avea şapte secţiuni. Se înscriseseră peste 150 de jurnalisti din întreaga ţară. Selecţia articolelor a fost facută de un juriu specializat, pentru fiecare secţiune în parte. În urma selecţiei, juriile sectiunilor – alcătuite din personalităţi mass media – au desemnat câte un câştigător al Marelui Premiu şi câte două menţiuni pentru fiecare secţiune în parte.

Pentru mine a însemnat foarte mult aceasta Menţiune. Nu mă aşteptam, gândindu-mă că veneam de la o publicaţie de nişă, care pe deasupra era şi nouă (deci nu apucase să se bucure de notorietate), iar tirajul în nici un caz nu putea concura cu publicaţiile destinate marelui public. Prin urmare, crezusem eu că şansele mele vor fi foarte mici. Dar nu a fost aşa! Dimpotrivă, munca mea a fost apreciată.

M-a motivat să merg mai departe pe acest drum şi mi-a confirmat cât de inspirată am fost când am ales această meserie. Mai ales că renuntasem la jobul de asistenţă medicală şi misiunea de a face bine oamenilor, scopul meu în viaţă şi nu credeam că-l voi mai putea atinge prin scris.  M-am înşelat. Se poate face mult bine, scriind corect, informând rapid şi onest publicul căruia i te adresezi şi fiind mereu în slujba adevărului.

Sindromul Philadelphia: Medici bolnavi de SIDA

Alexandra MĂNĂILĂ, Observatorul Medical, 2 aprilie 2004
 

Din ’90 încoace s-a tot scris despre transmiterea infecţiei HIV în rândul populaţiei, dar prea puţin s-a amintit despre riscurile la care se expune personalul medical. Venind zi de zi în contact cu pacienţii, cu fluidele corporale ale acestora, este foarte important ca medicii şi asistentele să respecte cu rigurozitate măsurile de profilaxie. Cu toate acestea, o prevenire absolută privind expunerea sau rănirea accidentală nu este posibilă.

 

Oricui i se poate întâmpla

 

Circulă vorba prin popor că cine nu munceşte, nu greşeşte. Dar ce-i de făcut atunci când de pe urma muncii tale te alegi cu necazuri? E drept că, de obicei, la bază stă o mică neglijenţă, un minut de neatenţie sau de nerăbdare, dar suficient pentru a-ţi pune viaţa în pericol. Iar dacă mergi pe idea că „mie n-o să mi se întâmple”, să ştii că nu ţine! Sunt destui colegi care au păţit-o (şi încă rău de tot), iar exemplele lor ar putea să te pună pe gânduri.

 

Surse care doresc să-şi păstreze anonimatul suţin că 23 de medici români s-au infectat accidental cu HIV.

„În anul 1991, o asistentă medicală în vărstă de 50 de ani de la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale «Victor Babeş» din Bucureşti s-a infectat cu HIV în urma unei înţepături în deget cu un ac contaminat.

În general, acest risc este de 0,3%. Totuşi, într-un  interval de 14 ani, un număr de 8 asistente de la aceeaşi unitate sanitară au avut parte de asemenea accidente la locul de muncă. Dar numai una dintre ele a fost depistată cu HIV pozitiv. La acea vreme nu existau alte tratamente, în afară de AZT (nu se ştia încă de triterapie), aşa că asistenta a trebuit să facă AZT-terapie, însă nu a suportat. Şapte ani mai târziu a murit. Dacă ne gândim la faptul că asistentele medicale vin mult mai des în contact cu fluidele, cu sângerările, este foarte clar că ele sunt mai expuse riscului infectării cu HIV decât un medic”, ne lămureşte dr. Dan Duiculescu, medic primar boli infecţioase, doctor în medicină şi şeful secţiei V a Spitalului Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş” din Bucureşti.

La o altă unitate sanitară, Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş” din Bucureşti, anual între 5 şi 15 angajaţi au parte de înţepături accidentale. Tuturor însă li se administrează tratament profilactic, până în prezent toate cazurile dovedindu-se a fi negative. Dacă ar fi să contabilizăm toate aceste date, la care să adăugăm ceea ce s-a întâmplat recent la Spitalul de Boli Infecţioase din Braşov (alte 4 asistente medicale s-au înţepat accidental), ar trebui să tragem un mare semnal de alarmă în privinţa neatenţiei şi nerespectării normelor de profilaxie.

În privinţa medicilor, cei mai expuşi la infectarea cu HIV sunt chirurgii, cei care practică medicina invazivă (cataterism, puncţii= şi stomatologii, care, dacă nu poartă mănuşi, se expun nu numai la infectarea cu HIV, ci şi la multe alte virusuri (în mod obişnuit, un organism este infectat cu aproximativ 40-60 de virusuri). Asta nu înseamnă că celelalte categorii de medici au scăpat de pericolul SIDA. De pildă, în anul 1995, un medic anatomopatolog, în vârstă de 68 de ani, de la un spital de pediatrie din Bucureşti, s-a tăiat în timp ce lucra cu lame contaminate. Este foarte probabil ca de acolo să fi provenit infecţia sa cu HIV, de vreme ce testul soţiei ieşise negativ. Medicul respectiv a urmat biterapia, dar se ştie că eficienţa acestui tip de tratament este destul de scăzută, iar după câţiva ani acesta a decedat.

 

Momentele decisive

 

Se pare că primul şi cel mai greu de stabilit este momentul infecţiei. „Testarea celui expus este foarte importantă, deoarece poate arăta dacă persoana era deja contaminată. Se impune o evaluare hematologică, precum şi una a probelor hepatice, având ăn vedere că terapia antiretrovirală are multe efecte adverse. Este foarte important gradul de periculozitate.Acesta se stabileşte în funcţie de volumul de fluide expus, de concentraţia virală corespunzătoare, de adâncimea leziunii, de felul expunerii (percutantă, mucoasă)”. Cele mai periculoase rămân, fără îndoială, înţepăturile cu ace contaminate de seringă sau de sutură. La capitolul volum de fluide corporale infectate (sânge, fluide contaminate cu sânge, lichidul cefalorahidian, lichidul amniotic, precum şi lichidul sinovial) incriminate sunt tot acele introduse intravenos, care conţin cea mai mare cantitate de sânge contaminat. Nu sunt de neglijat nici picăturile de sânge care pot sări în ochi (conjunctiva este permeabilă), determinând infectarea.

La cealaltă extremă se situează saliva şi mucoasele (contactul tegumentelor intacte cu lichide infectate nu este periculos). Contează şi evaluarea pacientului de la care s-a produs infectarea. Dacă acesta se află deja sub tratamenta antiretroviral, cantitatea de virus este mult mai mică şi, în plus, pacientul s-ar putea să fie infectat şi cu virusuri hepatice (B sau C). Un alt moment important este cel al începerii profilaxiei antiretrovirale. Este esenţial ca administrarea tratamentului să se facă în primele 2 ore (intervalul fiind de maximum 12 ore) de la accident, chiar dacă un diagnostic precis se stabileşte numai după 3 luni de la momentul infectării.

 

Terapia profilactică vindecă SIDA

 

Toate categoriile de personal medical ar trebui să aplice aceste măsuri cu stricteţe. Pe lângă alte ghidui internaţionale, în România a fost elaborat un ghid intitulat „Managementul bolnavului cu infecţie HIV”, care conţine norme pentru fiecare categorie de personal (ortopezi, chirurgi, oftalmologi).

Terapia profilactică durează 3-6 săptămâni, timp în care se refac testele, se investighează statusul celui potenţial contaminat. Trebuie specificat că reacţiile adverse ale terapiei sunt multiple (de la cele simple de tipul greţei şi al vărsăturilor până la apariţia erupţiilor şi alterarea stării generale). De obicei, pacienţii care nu sunt infectaţi cu HIV suportă mult mai greu tratamentul.

 

Medicii bolnavi de SIDA îşi ascund cu străşnicie secretul de teamă că îşi vor pierde dreptul de liberă practică, aşa că se tratează în mare taină.

 

Noutăţi terapeutice

 

În prezent, tratamentul utilizat se bazează pe mecanismele care implică replicarea virală, adică zidovuzina (AZT) şi didanozina (DDI). Se prescriu şi antiproteazele (proteazele sunt enzimele care permit virusului să fabrice protenie necesare supravieţuirii sale), deoarece combinarea a 2-3 medicamente creşte eficacitatea globală. Se vorbeşte astăzi tot mai mult despre triterapie, dar, până în momentul de faţă, nici unul dintre tratamente nu a reuşit să eradicheze virusul. Din luna iulie 2004, în România vor fi disponibile două noi medicamente. Este vorba despre inhibitorul de fuziune, medicament care inhibăproteaza virusului în celule, şi inhibitorul de receptor CCR5, care a intrat de curând în faa de studiu clinic (3b). Tratamentul cu aceste medicamente a crescut considerabil speranţa că s-ar putea ajunge la vindecarea acestei maladii, rata de supravieţuire mărindu-se cu aproximativ 2 ani. Preţul acestui tip de terapie este prohibitiv (20.000 de dolari/an/pacient), motiv pentru care Comisa Naţională de Luptă Anti-SIDA propune acest tratament doar la pacienţii care au un virus compleant, precum şi la cei cu virus nedetectabil.

 

PROIECTE NAŢIONALE

Tânărul Jurnalist al Anului

Concursul „Tânărul Jurnalist al Anului" a fost iniţiat în 1998, cu sprijinul Edipresse AS Romania şi al sponsorului fondator - Vodafone Romania. Este un proiect adresat ziariștilor de presă scrisă până în 35 ani. Vlad Mixich (HotNews.ro), Petrișor Obae (paginademedia.ro), Cristian Ghinea (Dilema VecheCRPE), Cristina HurdubaiaGabriela Lupu (România liberă), Silvia Vrînceanu (Ziarul de Vrancea), Daniel Befu, Liviu Iolu (Adevărul), Andrei Luca Popescu (Gândul.info), Serinela Spătărelu (Ziare.com), criticul de teatru Cristina Modreanu și publicistul Cristian Pătrășconiu sunt printre laureații edițiilor anterioare.

LAUREAŢI

Vezi castigatorii editiilor anterioare

Fiind un premiu pentru tineri, s-a acordat o atenţie deosebită în alegerea membrilor juriului, a acelor oameni capabili să recunoască valoarea. Din convingerea că reputația și credibilitatea acestui concurs este dată de oamenii care îl girează, componența juriilor a ramas în mare parte aceeași de-a lungul timpului.

Blazonul Freedom House
E cât se poate de trist-semnificativ că un astfel de concurs nu este organizat de uniunile noastre de creaţie, de asociaţiile ziariştilor sau de Ministerul Culturii, ci de blazonul Freedom House. Într-un fel, poate e mai bine aşa...
Criticul literar Dan C. Mihăilescu este membru al juriului „Tânărul Jurnalist al Anului” secțiunea „Cultură”

Freedom House România este o organizaţie non-profit, nepărtinică, ce promovează demnitatea umană, libertatea, egalitatea şi democraţia. Freedom House și-a câștigat un renume bine întemeiat, ca promotor al drepturilor fundamentale ale omului și al valorilor democratice, al statului de drept şi al bunei guvernări.

Libertatea este posibilă numai într-un sistem politic democratic ce garantează diversitatea opiniilor, libertatea de expresie, dreptul la liberă informare, libera asociere și credința, protecţia și respectarea drepturilor minorităţilor.

Freedom House România sprijină inițiativele civice non-violente din societățile în care libertatea este refuzată sau amenințată și contestă orice idei și inițiative care contravin dreptului de a fi liber al fiecărui om.

Freedom House în imagini

copyright © 2013 Freedom House | Toate drepturile rezervate