Podul a fost construit în 1778 după un proiect al unui inginer Italian din Tirol, de meșteri din Bistrița și cu ajutorul grănicerilor și al localnicilor.
Au tăiat lemnul din pădurile lor, iarna, pe ger, pe „luna veche”, când lemnul intră în repaus și are mai puțină sevă, devine mai rezistent. Structura de rezistență a fost făcută din stejar și molid, lateralele din lemn de conifere, la fel și acoperișul de șindrilă. A fost ridicat doar în două luni, îi era necesar Regimentului Grăniceresc Valah, înființat de Imperiul Habsburgic în scopuri militare, dar și pentru folosința localnicilor, care aveau case pe ambele maluri ale râului. Grănicerii năsăudeni erau pe atunci foarte apreciați de imperiu și lăudați de Napoleon Bonaparte. Nu întâmplător au fost vizitați de Împăratul Iosif al II-lea de trei ori. Când a venit prima dată, se spune că i-ar fi salutat în latină, spunând: „Parva Romuli Nepos, Salvae!” – „Mici nepoți ai…