Register

După Revoluție, Palatul Regal din Mamaia a fost supus unui fenomen agresiv de deteriorare, structura acestuia fiind foarte șubrezită. În 2012, palatul a fost incendiat și, din momentul privatizării, a fost exploatat haotic, fără respectarea legislației în vigoare. În fiecare vară, fosta reședință a Reginei Maria a fost, pe rând, club, discotecă sau bar de noapte. În acest timp, Palatul de la Balcic, ”fratele mai mic” al Palatului din Mamaia, este vizitat anual de sute de mii de vizitatori interesați de istoria clădirii și de memoria regală a locului.


Palatul Regal din stațiunea Mamaia a fost vândut, în anul 2003, de compania de stat SC Mamaia SA ,firmei SC Light System SRL, la prețul unui apartament de lux. Un an mai târziu, Primăria Constanța a vândut și curtea palatului, în suprafață de 1,5 hectare, aceluiași proprietar, cu 23 euro/mp, deși pe piața imobiliară un metru pătrat din stațiune valora între 200 și 300 euro/mp. Deoarece imobilele sunt monumente istorice de categoria A, iar tranzacțiile s-au făcut fără acordul Ministerul Culturii, DNA cere anularea contractelor de vânzare. Procesul este în desfășurare. SC Light System SRL are un acționariat stufos și controversat din preajma unor afaceriști și oameni politici celebri: Alexandru Bittner, Dorin Cocoș și Sorin Ovidiu Vântu.

Palatul Regal din stațiunea Mamaia are o istorie superbă care, dacă ar fi pusă în valoare de proprietarii monumentului și de autoritățile locale, ar atrage cu siguranță mii de turiști români și străini interesați de istoria locurilor și de memoria regală de la malul Mării Negre.


O descriere amplă a monumentului, așa cum era acesta pe vremuri, a fost făcută de istoricul Florin Anghel pentru ziarul Info Sud-Est în anul 2014:

”Palatul Regal din Mamaia ascunde mai multă istorie decât oricare dintre clădirile oficiale din afara Bucureştilor. Odinioară, fiecare cameră avea culori diferite pentru draperii, sticlăria de epocă şi mobilier (în saloanele regelui Ferdinand domina stilul Biedermaier de cea mai bună calitate). Pereţii erau împânziţi cu tapiserii vechi, englezeşti, de in şi, în special, cu impresionanta colecţie de acuarele a împărătesei Maria a Rusiei, soţia ţarului Alexandru al II-lea şi bunica reginei Maria. Dominau, în încăperi, vasele veneţiene de porţelan albastru cu alb, sobele din teracotă olandeză, mobila veche italiană, simplă iar sufrageria, imensă, se deschidea spre balconul din care, atunci, se vedea marea. „Kara Dalga” se deschidea spre un parc mare, cu gazon tuns şi tufe de trandafiri, unde domneau un bazin cu apă dulce, captată din Siutghiol, o fântână şi multe alei din piatră, operele arhitecţilor italieni Antonio Moraldo şi Carlo Actis. Clădirea avea iniţial 35 de camere: 16 la subsol, 12 la parter şi 7 la mansardă, alături de sălile de serviciu”.

Articolul integral scris de Andreea Pavel în cadrul campaniei „Orașul uitat. Dă viață monumentelor!

Recuperarea unor proprietăți de către persoane fizice nu a condus, decât prin excepție, la însănătoșirea patrimoniului: trebuie bani mulți să scoți din paragină frumoasele case boierești, palatele Secession, conacele sau parcurile în stil englezesc distruse. În Transilvania s-a exersat o soluție rară, recuperarea unor reședințe aristocratice sau a unor conace cu finanțarea unor ONG-uri.

Fundația pentru Comunitate, organizație nonguvernamentală din Cluj, a decis să salveze un conac din Dalnic, o zonă rurală de la poalele munților Bodocului. A cumpărat Conacul Gál și s-a apucat de treabă. De ce tocmai la Dalnic și de ce tocmai acel conac? E o poveste lungă care merită spusă.


Un sat de răzvrătiți

Satul de 956 de suflete din Secuime, situat la jumătatea distanței dintre Sf. Gheorghe și Tg.Secuiesc, e departe de a fi un obiectiv turistic, deși e așezat într-o zonă balneară și are o istorie fabuloasă: aici s-a născut Gheorghe Doja sau Dózsa György, cum îi spun localnicii, conducătorul răscoalei secuilor din 1514 împotriva nobilimii, rămas în memoria veacurilor prin supliciile suferite ca penitență. Despre execuția sa la Timișoara, jurnalistul Marius  Cosmeanu scria că ”în industria cruzimii, perfecționată cu drăcească migală de imaginația umană, martiriul lui Gheorghe Doja reprezintă un fel de nec plus ultra. Pentru unii, chiar cea mai oribilă execuție din câte s-au consemnat vreodată”. Un imens monument din centrul comunei amintește de Doja. (...)

Dalnicul n-a avut în veacurile trecute ceea ce se numește aristocrație, în schimb a avut țărani înstăriți care și-au construit case confortabile pentru familiile lor numeroase. Comunismul a lăsat goale ”curiile” sau conacele, fiindcă urmașii celor care le-au construit au fost considerați ”chiaburi” și deportați în Dobrogea. Au căzut încet în paragină, fiind folosite fie ca hambare sau depozite, fie ca locuințe pentru asistați social, clădiri de patrimoniu din secolul al XVIII-lea cum sunt conacul Lázár-Beczásy, curiile Darkó și Veress, apoi casa Hadnagy și conacul Gaál-Borbáth datând din secolul al XIX-lea. Față de multe alte locuri, unde casele de patrimoniu au fost jefuite, rămânând fără uși, fără ferestre, cu doar câțiva pereți goi, oamenii din Dalnic nu s-au atins de vechile conace. Degradarea lor a fost lentă, timpul a lucrat asupra acoperișurilor de țiglă, a ros lemnul și bolțile, a subțiat treptele. Dar au rămas în picioare.

Conacul Gál cel cu noroc

„Norocos”, așa a numit jurnalista Andreea Pora Conacul Gál, după ce a făcut turul conacelor din Dalnic, împreună cu un desant de gazetari care au descins să recupereze poveștile locului. În urma documentării, a rezultat o carte în română, maghiară și engleză, apărută în 2016 la editura Curtea Veche, cu titlul Dalnic, istorii nespuse din satul lui Doja. Reporteri în Secuime. Norocul conacului vine din glorioasele sale antecedente: aici a copilărit un mare pictor al epocii Biedermaier, Barabás Miklos, portretistul curții imperiale, al aristocrației maghiare și vineze și, interesant pentru memorialistica românească, artist preferat al boierilor Bucureștilor secolului al XIX-lea. A doua șansă constă în faptul că urmașii familiei Gál, Borbáth Dezső și surorile, au reușit să smulgă după 1990 de la statul român proprietatea de pe care fuseseră alungați în 1949 și să o întrețină așa încât să poată fi valorificată. În fine, contactul cu Fundația pentru Comunitate din Cluj, a reprezentat momentul fericit când casa, cumpărată pe o sumă relativ mică, a fost restaurată și pusă în circuit cultural.

Povestea integrală a salvării Conacului Gal din Dalnic e spusă de Brândușa Armanca în cadrul campaniei „Orașul uitat. Dă viață monumentelor!

Login

Autori FREEDOM NETWORK

Freedom House România este o organizaţie non-profit, nepărtinică, ce promovează demnitatea umană, libertatea, egalitatea şi democraţia. Freedom House și-a câștigat un renume bine întemeiat, ca promotor al drepturilor fundamentale ale omului și al valorilor democratice, al statului de drept şi al bunei guvernări.

Libertatea este posibilă numai într-un sistem politic democratic ce garantează diversitatea opiniilor, libertatea de expresie, dreptul la liberă informare, libera asociere și credința, protecţia și respectarea drepturilor minorităţilor.

Freedom House România sprijină inițiativele civice non-violente din societățile în care libertatea este refuzată sau amenințată și contestă orice idei și inițiative care contravin dreptului de a fi liber al fiecărui om.

Freedom House în imagini

copyright © 2013 Freedom House | Toate drepturile rezervate