Register

Freedom Network

Intr-un interviu acordat ziaristei Ada Codau (adacodau.wordpress.com), doamna Angela Cristea, sef al Reprezentantei CE, vorbeste despre schimbarile majore prin care a trecut România in cei zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană şi despre valorile fundamentale ale construcţiei europene. Interviul integral este disponibil pe pe blogul jurnalistei constănțene.

(...)
R.
: Cât de pregătită este România pentru preşedinţia Consiliului UE, pe care trebuie să o preia în 2019?

A. C.: Am urmărit comunicatele de presă ale Guvernului pe această temă şi am abordat, desigur, acest subiect în întâlnirile pe care le-am avut cu reprezentanţii Guvernului şi ai Parlamentului şi, după părerea mea, lucrurile sunt în linie dreaptă şi pe drumul cel bun. Eu nu am niciun fel de emoţie sau stress privind preşedinţia României. Sunt convinsă că va fi o preşedinţie de succes.

R.: Cât de mult credeţi că va conta România în procesul decizional european în momentul deţinerii acestei preşedinţii?

A. C.: Numărul de voturi pe care îl are România în cadrul instituţiilor Uniunii Europene nu se va schimba. Ce se va schimba este rolul pe care îl are, anume va avea rolul acesta de honest broker, de mediator cinstit, corect, care încearcă să găsească soluţiile de compromis asupra cărora toate celelalte state membre încearcă să se pună de acord. Şi având în vedere că în ultima vreme sunt tot mai puţine domeniile în care statele membre se pot pune de acord, acesta este un rol foarte important, prin care o ţară chiar poate să se repoziţioneze în cadrul Uniunii Europene, îşi poate îmbunătăţi reputaţia ca stat membru. Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene este şi un test pentru România, la zece ani de la aderare.

R.: Deci această poziţie va fi o oportunitate pentru România.

A. C.: Cu siguranţă! Comisarul european Corina Creţu susţine că este o oportunitate extraordinară pentru România. Eu sunt convinsă că ţara noastră va folosi această oportunitate, fiindcă România în general îşi foloseşte şansele de acest gen. Şi cred că după o primă preşedinţie de succes românii vor avea mai multă încredere în ei înşişi. De multe ori românii se judecă prea aspru şi îşi închipuie că România este mult mai prost văzută în Uniunea Europeană decât este, de fapt. România este percepută ca orice alt stat membru, cu succese în anumite domenii, cu dificultăţi în altele… Dar lucrăm cu fiecare stat membru, astfel încât acolo unde acesta are nevoie de soluţii la nivel european să le poată primi.

R.: Ce diagnostic puneţi României la zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană?

A. C.: România actuală este, cu siguranţă, o altă Românie decât cea care a aderat la Uniunea Europeană. Dar ca să fim foarte cinstiţi, nu vorbim doar despre o Românie, ci despre mai multe Românii. Există studii conform cărora în România sunt cel puţin cinci Românii din punct de vedere al studiilor, ca nivel de dezvoltare, ca nivel de aspiraţii, ca nivel cultural şi asta ne preocupă în mod deosebit pentru că, deşi ţinem la diversitatea Uniunii Europene şi la diversitatea din cadrul unui stat membru, vrem să ne asigurăm că beneficiile apartenenţei la UE sunt simţite în mod egal, corect de către toţi cetăţenii. Nu vedem acest lucru nici în România, nici în alte state membre.

Ne preocupă foarte mult decalajul dintre bogaţi şi săraci. La nivelul Uniunii Europene acesta este reflectat de un raport de 1 la 5, adică cei mai bogaţi 20% câştigă de cinci ori mai mult decât cei mai săraci 20%. La nivelul României, acest raport este de 1 la 8, or aici vrem să ne asigurăm, împreună cu Guvernul României, că sunt gândite acele politici publice care să ducă la reducerea acestui decalaj, iar noi suntem gata să susţinem prin fonduri europene aceste politici publice. (...)

R.: Care este cel mai sumbru şi care este cel mai fericit scenariu pentru UE?

A. C.: Nu aş vorbi despre cel mai sumbru şi despre cel mai fericit, pentru că lucrurile astea sunt foarte subiective. Mă voi referi însă la scenariul minimalist şi la cel maximalist. Scenariul minimalist spune să ne limităm doar la piaţa unică şi să o facem pe aceasta să meargă 100%, iar despre restul aşteptărilor cetăţenilor să vorbim după ce această piaţă unică va funcţiona foarte bine. După părerea mea, ar fi păcat să se aleagă acest scenariu, fiindcă în multe domenii în care cetăţenii aşteaptă un răspuns de la UE acesta nu ar veni.

Scenariul care pentru mine este scenariul ideal, pentru că sunt o proeuropeană convinsă, este acela care spune că în toate domeniile în care tratatele Uniunii Europene ne dau voie să lucrăm împreună, cele 27 de state membre trebuie să lucreze împreună. Cred cu toată convingerea că soluţiile pe care le identifică 27 de state membre sunt mai bune decât soluţiile pe care le-ar găsi fiecare stat membru pentru cetăţenii săi. (...)

După Revoluție, Palatul Regal din Mamaia a fost supus unui fenomen agresiv de deteriorare, structura acestuia fiind foarte șubrezită. În 2012, palatul a fost incendiat și, din momentul privatizării, a fost exploatat haotic, fără respectarea legislației în vigoare. În fiecare vară, fosta reședință a Reginei Maria a fost, pe rând, club, discotecă sau bar de noapte. În acest timp, Palatul de la Balcic, ”fratele mai mic” al Palatului din Mamaia, este vizitat anual de sute de mii de vizitatori interesați de istoria clădirii și de memoria regală a locului.


Palatul Regal din stațiunea Mamaia a fost vândut, în anul 2003, de compania de stat SC Mamaia SA ,firmei SC Light System SRL, la prețul unui apartament de lux. Un an mai târziu, Primăria Constanța a vândut și curtea palatului, în suprafață de 1,5 hectare, aceluiași proprietar, cu 23 euro/mp, deși pe piața imobiliară un metru pătrat din stațiune valora între 200 și 300 euro/mp. Deoarece imobilele sunt monumente istorice de categoria A, iar tranzacțiile s-au făcut fără acordul Ministerul Culturii, DNA cere anularea contractelor de vânzare. Procesul este în desfășurare. SC Light System SRL are un acționariat stufos și controversat din preajma unor afaceriști și oameni politici celebri: Alexandru Bittner, Dorin Cocoș și Sorin Ovidiu Vântu.

Palatul Regal din stațiunea Mamaia are o istorie superbă care, dacă ar fi pusă în valoare de proprietarii monumentului și de autoritățile locale, ar atrage cu siguranță mii de turiști români și străini interesați de istoria locurilor și de memoria regală de la malul Mării Negre.


O descriere amplă a monumentului, așa cum era acesta pe vremuri, a fost făcută de istoricul Florin Anghel pentru ziarul Info Sud-Est în anul 2014:

”Palatul Regal din Mamaia ascunde mai multă istorie decât oricare dintre clădirile oficiale din afara Bucureştilor. Odinioară, fiecare cameră avea culori diferite pentru draperii, sticlăria de epocă şi mobilier (în saloanele regelui Ferdinand domina stilul Biedermaier de cea mai bună calitate). Pereţii erau împânziţi cu tapiserii vechi, englezeşti, de in şi, în special, cu impresionanta colecţie de acuarele a împărătesei Maria a Rusiei, soţia ţarului Alexandru al II-lea şi bunica reginei Maria. Dominau, în încăperi, vasele veneţiene de porţelan albastru cu alb, sobele din teracotă olandeză, mobila veche italiană, simplă iar sufrageria, imensă, se deschidea spre balconul din care, atunci, se vedea marea. „Kara Dalga” se deschidea spre un parc mare, cu gazon tuns şi tufe de trandafiri, unde domneau un bazin cu apă dulce, captată din Siutghiol, o fântână şi multe alei din piatră, operele arhitecţilor italieni Antonio Moraldo şi Carlo Actis. Clădirea avea iniţial 35 de camere: 16 la subsol, 12 la parter şi 7 la mansardă, alături de sălile de serviciu”.

Articolul integral scris de Andreea Pavel în cadrul campaniei „Orașul uitat. Dă viață monumentelor!

Recuperarea unor proprietăți de către persoane fizice nu a condus, decât prin excepție, la însănătoșirea patrimoniului: trebuie bani mulți să scoți din paragină frumoasele case boierești, palatele Secession, conacele sau parcurile în stil englezesc distruse. În Transilvania s-a exersat o soluție rară, recuperarea unor reședințe aristocratice sau a unor conace cu finanțarea unor ONG-uri.

Fundația pentru Comunitate, organizație nonguvernamentală din Cluj, a decis să salveze un conac din Dalnic, o zonă rurală de la poalele munților Bodocului. A cumpărat Conacul Gál și s-a apucat de treabă. De ce tocmai la Dalnic și de ce tocmai acel conac? E o poveste lungă care merită spusă.


Un sat de răzvrătiți

Satul de 956 de suflete din Secuime, situat la jumătatea distanței dintre Sf. Gheorghe și Tg.Secuiesc, e departe de a fi un obiectiv turistic, deși e așezat într-o zonă balneară și are o istorie fabuloasă: aici s-a născut Gheorghe Doja sau Dózsa György, cum îi spun localnicii, conducătorul răscoalei secuilor din 1514 împotriva nobilimii, rămas în memoria veacurilor prin supliciile suferite ca penitență. Despre execuția sa la Timișoara, jurnalistul Marius  Cosmeanu scria că ”în industria cruzimii, perfecționată cu drăcească migală de imaginația umană, martiriul lui Gheorghe Doja reprezintă un fel de nec plus ultra. Pentru unii, chiar cea mai oribilă execuție din câte s-au consemnat vreodată”. Un imens monument din centrul comunei amintește de Doja. (...)

Dalnicul n-a avut în veacurile trecute ceea ce se numește aristocrație, în schimb a avut țărani înstăriți care și-au construit case confortabile pentru familiile lor numeroase. Comunismul a lăsat goale ”curiile” sau conacele, fiindcă urmașii celor care le-au construit au fost considerați ”chiaburi” și deportați în Dobrogea. Au căzut încet în paragină, fiind folosite fie ca hambare sau depozite, fie ca locuințe pentru asistați social, clădiri de patrimoniu din secolul al XVIII-lea cum sunt conacul Lázár-Beczásy, curiile Darkó și Veress, apoi casa Hadnagy și conacul Gaál-Borbáth datând din secolul al XIX-lea. Față de multe alte locuri, unde casele de patrimoniu au fost jefuite, rămânând fără uși, fără ferestre, cu doar câțiva pereți goi, oamenii din Dalnic nu s-au atins de vechile conace. Degradarea lor a fost lentă, timpul a lucrat asupra acoperișurilor de țiglă, a ros lemnul și bolțile, a subțiat treptele. Dar au rămas în picioare.

Conacul Gál cel cu noroc

„Norocos”, așa a numit jurnalista Andreea Pora Conacul Gál, după ce a făcut turul conacelor din Dalnic, împreună cu un desant de gazetari care au descins să recupereze poveștile locului. În urma documentării, a rezultat o carte în română, maghiară și engleză, apărută în 2016 la editura Curtea Veche, cu titlul Dalnic, istorii nespuse din satul lui Doja. Reporteri în Secuime. Norocul conacului vine din glorioasele sale antecedente: aici a copilărit un mare pictor al epocii Biedermaier, Barabás Miklos, portretistul curții imperiale, al aristocrației maghiare și vineze și, interesant pentru memorialistica românească, artist preferat al boierilor Bucureștilor secolului al XIX-lea. A doua șansă constă în faptul că urmașii familiei Gál, Borbáth Dezső și surorile, au reușit să smulgă după 1990 de la statul român proprietatea de pe care fuseseră alungați în 1949 și să o întrețină așa încât să poată fi valorificată. În fine, contactul cu Fundația pentru Comunitate din Cluj, a reprezentat momentul fericit când casa, cumpărată pe o sumă relativ mică, a fost restaurată și pusă în circuit cultural.

Povestea integrală a salvării Conacului Gal din Dalnic e spusă de Brândușa Armanca în cadrul campaniei „Orașul uitat. Dă viață monumentelor!

„Palatul Cultural a fost restituit după 1990 Bisericii Greco-Catolice şi din cauza unui nefericit accident, un incendiu devastator care a avut loc în 1995, au rămas doar pereţii”, povestește primarul Blajului, Gheorghe Valentin Rotar. „Noi am cumpărat palatul în 2011, pe un preţ modic de 10.000 de euro, care nu era nici 10% din valoarea terenului, dar a construcţiei… Avea o valoare simbolică pentru Blaj şi eu am considerat că trebuie redat vieţii culturale. După cumpărare am organizat un concurs de soluţii. Eu consider că o reabilitare nu se poate face decât de oameni care au ceva special şi ne putem da seama de asta doar printr-un concurs. Comisia, din care fac parte şi arhitecţi, stabileşte cea mai bună variantă ţinând cont de arhitectura, istoricul zonei. Noi am făcut concurs pentru mai multe proiecte, nu doar acesta. În 2013, când am intrat acolo, era o pădure. Am avut nevoie de drujbe să intrăm acolo şi am transportat peste 120 de maşini de moloz, vegetatie, gunoi.”

Lucrările au început în 2013 şi s-au finalizat anul trecut, după o investiţie de 1 milion de euro. Rezultatul a fost atât de spectaculos încât, recent, proiectul a primit premiul Uniunii Europene pentru patrimoniul cultural 2017/Premiile Europa Nostra, cea mai înaltă distincție din Europa în domeniul patrimoniului.

Vlad Rusu, arhitectul care a câştigat concursul organizat de primărie pentru restaurarea clădirii, spune că dacă nu s-ar fi intervenit, în câţiva ani clădirea s-ar fi prăbuşit:

„Noi am început partea de studiere a unei soluţii de reabilitare printr-o documentare. Am căutat proiectul original al clădirii. Ea a fost proiectată la începutul anilor ’30, de arhitectul bucureştean Victor Smigelshi, şi am reuşit să găsim în arhive o parte din proiectul iniţial. Clădirea a avut o serie de modificări la interior, pe măsură ce a avut diverse utilizări. Studiul ne-a ajutat să înlăturăm aceste modificări şi să aducem clădirea la stadiul iniţial. Din păcate nu am găsit informaţii relevante despre interior, imaginea sălii, dar faptul că acea clădire era în ruină, cu urmele încă vizibile ale incendiului, cu cărămida aparentă, zidurile decapate de tencuială, ni s-a părut interesantă imaginea pe care o avea şi am încercat să o evocăm în noul proiect.”

Vezi articol integral -„Cum se poate transforma o ruină într-un monument premiat internațional”- și VIDEO...

Un articol scris de Catiușa Ivanov în cadrul campaniei „Orașul uitat. Dă viață monumentelor!

Moara lui Asan, in pragul prabusirii

Publicat în Freedom Network Scris de
Una dintre cele mai frumoase clădiri industriale din București, Moara lui Asan este lăsată în paragină de peste 15 de ani, astăzi fiind în prag de colaps. Deși imobilul este monument istoric și proprietarii trebuie să asigure paza, ansamblul aflat pe strada Silozului nr. 25, în spatele blocurilor de la Lizeanu, a fost lăsat pradă oamenilor străzii care au furat armăturile, instalațiile de metal, cărămida și lemnul, iar bucăți din clădire s-au prabușit.


În 2008 și 2012, clădirea a fost incendiată, la vremea respectivă existând suspiciunea că proprietarii doreau să scape de imobil, ca să elibereze terenul pentru a construi un ansamblu rezidențial, deoarece clădirile monument istoric nu se pot demola. Autoritățile nu au găsit  însă niciun vinovat. Incendiul din 2012 a fost stins abia după 28 de ore, atunci o bună parte din clădire fiind distrusă.


Nici astăzi ansamblul nu este păzit, oamenii străzii și hoții de fier vechi având acces neîngrădit în incintă. Autoritățile au dat mai multe amenzi și au făcut plângeri penale, dar fără folos. Frumoasa clădire de cărămidă – Vaporul lui Assan, cea mai valoroasă din ansamblu, se încăpățânează să reziste, pereții exteriori fiind intacți. Dacă însă autoritățile nu iau nicio măsură, nu se știe cât va mai rămâne în picioare.


Moara lui Assan, prima moară cu aburi din București, a fost construită în 1853 de negustorii George Assan și Ioan Martinovici. La vremea respectivă a fost și cea mai înalta clădire din Capitală. La scurtă vreme după ce a fost construită, moara a devenit unul dintre punctele de atracție pentru curioșii din zonă, fiind numită fie „Moara de foc de la Obor”, fie „Vaporul lui Assan”.

Vezi articol integral și FOTOGALERIE...

Un articol scris de Catiușa Ivanov în cadrul campaniei „Orașul uitat. Dă viață monumentelor!

Aveți o afacere profitabilă și vreți să susțineți Freedom House România și proiectele sale? În fiecare an, aveți posibilitatea de a redirecționa 20% din impozitul pe profit datorat statului către Freedom House România. În acest mod, ne vom putea continua activitățile ce promovează democrația, buna guvernare, independența justiției și presa independentă.

 
Sponsorizarea a 20% din impozitul pe profit este o facilitate fiscală existentă în Codul fiscal din anul 2004, dar care nu este suficient cunoscută în rândul companiilor din România.

Cum puteți redirecționa cei 20% din impozitul pe profit?

Acest lucru necesită doar 2 pași:

1.    Trebuie să completați contractul de sponsorizare ce poate fi descărcat în josul paginii cu datele firmei și cu suma de sponsorizare și să îl trimiteți la adresa This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
2.    Vă vom trimite contractul în 2 exemplare semnat și ștampilat în original, la adresa indicată.


Cum se calculează?
Suma ce poate fi redirecţionată din impozitul pe întreg anul 2016 se calculează astfel:

  • firma îşi estimează profitul anului fiscal 2016  precum şi cifra de afaceri din acest an.
  • suma de sponsorizare, dacă se încadrează în limitele prevăzute în codul fiscal (20% din impozitul pe profit, maxim 3‰ (la mie) din cifra de afaceri), se scade din impozit.
  • diferenţa din impozitul datorat o va vira către bugetul de stat, la termenul prevăzut de lege (25 ianuarie 2017).

 
Sponsorizarea se poate realiza și trimestrial și se deduce din impozitul pe profit al acestuia, dacă plata sumei sponsorizate se realizează pe parcursul respectivului trimestru.

Important: Până la 31 decembrie 2016 plata trebuie efectuată, pentru a se considera parte din anul fiscal în curs; dacă plata se face după 31 decembrie, va fi considerată sponsorizare aferentă anului următor. 

 

Page 1 of 2

Login

Autori FREEDOM NETWORK

Freedom House România este o organizaţie non-profit, nepărtinică, ce promovează demnitatea umană, libertatea, egalitatea şi democraţia. Freedom House și-a câștigat un renume bine întemeiat, ca promotor al drepturilor fundamentale ale omului și al valorilor democratice, al statului de drept şi al bunei guvernări.

Libertatea este posibilă numai într-un sistem politic democratic ce garantează diversitatea opiniilor, libertatea de expresie, dreptul la liberă informare, libera asociere și credința, protecţia și respectarea drepturilor minorităţilor.

Freedom House România sprijină inițiativele civice non-violente din societățile în care libertatea este refuzată sau amenințată și contestă orice idei și inițiative care contravin dreptului de a fi liber al fiecărui om.

Freedom House în imagini

copyright © 2013 Freedom House | Toate drepturile rezervate